Spinul - George Cosbuc

Trimis la data: 2007-06-10
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 3
Nota: 9.33 / 10
Downloads: 1619
Autor: Sergiu Davidescu
Dimensiune: 10kb
Voturi: 85
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
monografie epico-lirică a satului românesc. Creaţiile coşbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaşte „toată viaţa ţărănească, de la bucuriile şi veselia nunţii, până la durerea morţii, toate necazurile ţărăneşti, nu din cărţi, ci trăite de el” (C.Dobrogeanu-Gherea). Regăsim în creaţia sa natura românească, muncile câmpeneşti, datinile ataşate marilor momente ale existenţei, erotica ţărănească, revolta ţăranului, experienţa tragică a războiului, momente din istoria poporului român.
In anul 1893, cand apare primul volum de versuri, „ Balade si idile”, Cosbuc intra in centrul atentiei vietii literare romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Baladele, compuneri epice, sunt de inspiratie nationala sau scrise pe motive diverse: arabe („El Zorab”), greco-latine, indice („Puntea lui Rumi”) .

Idilele lui Cosbuc infatiseaza natura satului , cu deprinderile de munca ale taranului si erotica taraneasca. In aceeasi nota specific populara a creatiei din „ Balade si idile” se continua si volumul „Fire de tort”, aparut in anul 1896.
Cele mai multe dintre poeziile lui George Cosbuc sunt erotice. Poetul se dovedeste a fi obiectiv, poeziile sale exprimand sentimentele si nelinistile flacaului sau ale fetei, aflati in criza erotica a varstei

Poezia „ Spinul ” face parte din volumul „Balade si idile” si alaturi de alte cateva poezii cum ar fi „ Ispita” , „Dragoste-nvrajbita” , „Manioasa”, „Nu te-ai priceput” , „Rea de plata” , ilustreaza farmecul tuturor idileleor cosbuciene mai ales prin lipsa oricarui conventionalism si simplitatea compozitiei.

Poetul alege sa-si prezinte personajele inca de la inceput, numindu-i „frumoasa” si „voinicul” si ii aseaza intr-un decor rustic „pe-un razor...devale”. În cadrul rural, idilicul reprezeintă sensul cel mai real dat vieţuirii într-un cosmos sănătos, solar. Totul se petrece într-un adevăr, într-o luminozitate rară.

Scena este extrasa dintr-un cotidian ţărănesc, stilizat cu graţie şi simplitate: baiatul scoate un spin din talpa fetei; din prima strofa apar trairile ( „si ea plangea”), incertitudinea („de ce tot razi?”), sentimentele („ah,cum ma dor/ Aceste rasete-ale tale!”).
In grupajul urmator de trei versuri este prezentata frumoasa fata impodobita de natura :

„Ea are flori de crâng la sân,
Şi-n păr un trandafir sălbatic,
Şi părul ei de rouă-i plin.”

Aflam in strofa a doua ca fata a cules fragi pentru a i-i oferi baiatului „Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!”considerand ca „..si-atat e doara bine”. El este amuzat atat de intamplare cat si de darul pe care urma sa il primeasca („ei, las’ sa rad!..trei fragi..”).
Urmatoarele versuri constituie o cearta: ea izbeste cu piciorul de durere, ii reproseaza lui ca n-are mila si e napasator la durerea ei, el crede ca e prea fricoasa si totusi recunoaste ca ii pasa mult de ea:

„Ba-mi pasă mult, că eu n-aş vrea
Să-mi fie şchioapă nevestica!”

Tot acum aflam ca cei doi sunt promisi unul altuia. Micile rautati ale indragostitilor sunt insotite imediat de remuscari si regrete. Frumoasa uita de spin si de durere; poetul prezinta inveselirea si zambetul fetei ca o inflorire a gingasei si albei flori de mar :

„Şi-i înfloresc zâmbind obrajii
Cei albi ca florile de măr.”

Natura creată de Coşbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinaţie; asupra ei îşi exercită activitatea specifică ţăranului .
Sentimentul de iubire este profund, de o gravitate ontologică, provocând de fiecare dată reacţii spontane, însă nuanţate, de şăgălnicie, de suferinţă, de regret sau ironie la spiritul ludic, afecte, ori cochetărie.
Fata ar vrea sa se incredinteze ca sentimentele flacaului pentru ea vor fi aceleasi in orice situatie sau il pune pe acesta la incercare si apeleaza astfel la intelepciunea blanda specifica oamenilor simpli de la tara:

„Să fiu chiar şchioapă, ce-i apoi?
Că ce ţi-e drag, tot drag rămâne!”

Poetul surprinde în scene de o graţie firească semnele tulburării erotice, jocurile şi capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească şi o instinctivă tactică erotică. Cosbuc pune cu grija in raspunsul flacaului atat dorinta de a respecta obiceiurile frumoase de nunta pastrate in satul romanesc dar si dorinta arzatoare de a fi cu aleasa lui:

„Ni-e nunta, dragă, e ca mâine
Tu cum să joci? Sărac de noi!
Să stai la masă-ntre bătrâne.
............................................
La nuntă-mi, bată-o năpasta,
Să nu joc eu? De-aş şti că zac,
La nuntă vreau să-mi joc nevasta!”

Ni se dezvalui acum o ipostaza feminina, gingasa a fetei –pana acum fricoasa, copilaroasa, capricioasa. Felul in care isi marturisteste sentimentele este emotionanat, in timp ce „incetisor dezmiarda fruntea/ Flacaului cu bratul drept” .Prinsa in valtoarea dragostei ,uita de durerea de la inceput si „rade-acum”.Vazandu-se „salvata” la fel ca si fata din „Rea de plata”, se tocmeste, oferindu-i flacaului fragii si floarea din par.Impulsul erotic este mai mult saga. Siretenia fetei, instinctiva il face pe fecior sa isi doreasca si mai mult sa-i fie aproape :

„De dor de fragi să plâng feciorii?
De flori dă-mi ochii tăi cei dragi
Şi pentru fragi dă-mi obrăjorii!”
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.