Statul.Personalitatea juridica a statului

Asiria in nordul Mesopotamiei sau Babilonia in sudul ei, Persia, cuceririle macedoniene ale lui Alexandru, au format imperii de proportii uriase surclasate numai de imperiul aproape mondial creat de romani [1]. Dar, a fost evident ca intinderea unui stat nu era in directa proportie cu forta reala a acestuia [2].

Asimetric si, nu din "modestie", ci din ratiuni de strategie, grecii si-au organizat, in raport cu forta reala de care dispuneau, state, de asa natura, incat in caz de atac sa poata riposta cat mai repede posibil pentru inlaturarea pericolului. Iata cum se explica, in contrast cu imperiile gigant, cum Grecia antica a fost "populata" cu numeroase cetati-stat, cu o intindere teritoriala nu prea mare.

In secolul al VIII-lea I.Hr., Lacedemona, Sparta de mai tarziu, a reunit mai multe sate, s-a afirmat ca stat puternic in vestul Peloponezului, a ajuns la apogeu in timpul razboiului cu persii (500-449), a fost cucerita de Filip al lII-lea al Macedoniei si a sfarsit in declin in secolul al III-lea [3].

Daca orasele Greciei antice si-au gasit puterea in forta unitatii etnice si nationale, imperiile au disparut tocmai in lipsa acestei unitati sau mai aproape de realitate, in lipsa unei unitati politice nationale [4]. Asa se explica cum natiunea izraelita, impartita in 12 triburi, a trait drama dezbinarii si izolarii, accentuata prin deportarea in Babilon in timpul lui Nabucodonosor.

Impulsionat de nazuinta refacerii unitatii imperiului roman, socotind ca Bizantul este succesorul Romei, Iustinian vedea consolidarea statului numai pe baza unitatii politice, religioase si legislative [5].
A face o judecata de valoare asupra statului in sine ca autoritate organizata, inseamna a aprecia nivelul de dezvoltare a relatiilor economice si sociale, care au variat de la o regiune la alta, de la o entitate statala la alta, de la o perioada istorica la alta.

Limitele cronologice, initiale si in miscare ale notiunii de stat, au surprins temporal evul mediu cu o entitate de masura numita feuda si apoi tara, dupa care a intervenit revolutia industriala sustinuta de o burghezie aproape isterizata in graba ei expansionista in cautarea de noi piete de desfacere a marfurilor.