Stefan Voda - caracterizare

Glorificand eroul care a asigurat Moldovei stabilitatea si independenta, cronicarul incadreaza portretul voievodului intr-o rama bogata, concepandu-l in cateva secvente: imprejurarile mortii domnitorului, portretul lui, sentimentele poporului la moartea sa.

Cronicarul incepe a fixa, linia caracteristica a portretului fizic: "om nu mare la statu", detaliu care are mai degraba convergenta morala, voind a sugera ca, desi mic de statura, Stefan e urias prin faptele sale.

Omul Stefan, supus vremelniciei - fapt sugerat prin utilizarea perfectului compus arhaic "fost-au" - e aprig, impulsiv, temperament coleric: "manios si degraba a varsa sange nevinovat; de multe ori la ospete omorata fara giudet." Se simte aici pozitia politica a cronicarului, dusman al autocratiei voievodale.

Urmeaza o serie de trasaturi morale pe care autorul le surprinde cu admiratie dar si cu obiectivitate, delimitate clar la nivelul textului prin adverbul "amintrelea". Voievodul se remarca prin capacitate intelectuala, unitate caracteriala: "om intreg la fire", e intrepid, vesnic activ: "nele-nesu, si lucrul sau il stiia a-I acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai."

"La lucruri de razboaie mester", Stefan are ceea ce am numi astazi geniu militar, concept din care nu poate lipsi vitejia, curajul cu efecte psihologice asupra ostenilor: "unde era nevoie insusi se varaia, ca vazandu-l ai sai, sa nu sa indarapteze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia".