Stejarul

În România ocupa 2% din suprafata pãduroasã a tãrii, respectiv cca. 130 000 ha.Pãdurile cele mai întinse ( peste 80% din total ) se gãsesc în sudul tãrii, câmpiile din vestul tãrii, nord-vestul Moldovei si în Podisul Transilvaniei.

Specie de climat variat ; cerinte ridicate fatã de cãldurã în timpul verii ; rezistent la gerurile de iarnã -cele excesive îi provoacã gelivuri (crãpãturi în lemn).Pretentios fatã de luminã. Preferã soluri profunde, afânate , reavãne pâna la umede, fertile. Suportã multumitor solurile compacte, argiloase, cu podzolire accentuatã de hidrogenezã, pe terase si platforme.Creste nesatisfãcãtor pe soluri sãrace si acide.Raspândit în Europa.

Alcãtuire :
Rãdãcina pivotantã, profundã.Tulpina dreaptã, bine elagatã, înaltã pânã la 50 m, diametrul 1-2 m. Scoarta cu ritidom brun-negricios, tare, adânc brãzdat longitudinal si transversal, pânã la 10 cm adâncime. Lemn cu durament brun-rosiatic, alburn gãlbui-rosiatic, raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale vizibile.Coroana profundã si largã, cu ramuri viguroase, noduroase, întinse orizontal. Lujerii vigurosi, muchiati, glabri, bruni-mãslinii.

Muguri ovoizi, bruni-lucitori. Frunze lobate pânã la penatfidate, cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiti, inegali separati prin sinusuri neregulate, glabre, pieloase, la maturitate. Flori unisexuate-monoice, cele femele lung-penduculate, dispuse câte 3-6 in ciorchine. Înflorire IV-V .Polenizare anemofilã. Fructe, achene (ghindã ) ovoidale, alungite pânã la cilindrice ( 2-4 cm ) brune-gãlbui, în stare proaspãtã cu dungi longitudinale verzui caracteristice ; grupate câte 2-5 pe un peduncul comun. Cupa hemisfericã, lemnoasã, cu solzi mici, ovati-triunghiulari, strânsi alipiti, concrescuti, liberi numai la vârf.

Capacitate germinativã, 70-80%. Fructificã o data la 6-10 ani. Prima fructific are, la 70 de ani, când se afla in masiv si la 40-50 de ani, când creste izolat. Posedã mare capacitate de regenerare vegetativã prin lãstãrire. Creste activ pânã la 150-200 de ani, cu maximum între 50-70 de ani. Longevitate 500-600 de ani, exceptional, 2000 de ani .

Compozitie :
Chimic, scoarta contine acid cavercitanic ( 9-15%), acid elagic, acid galic, acid nictanic, acid roburic, cvercina (principiu amar), floroglucina, substante pectice, rezine, zaharuri, substante minerale . Lemnul contine pentozane, galactan, ligninã, substante tanate, mici cantitãti de ceruri si grãsimi, substante minerale ( K, P, Ca, Mg, Fe, Si , Na ).

Industrie :
Lemn tare, elastic, rezistent, durabil în aer si apã. Utilizat în constructii civile, hidraulice si de masini, pentru grinzi, stâlpi, piloti, traverse de cãi ferate, lambriuri, parchete, doage, confectionarea mobilei de înaltã calitate (lemn masiv si furnire ), în tâmplãrie, strungãrie, lemn de foc. Scoarta , galele de pe frunze si coltanii fructelor tinere sunt folosite în tãbãcarie ( contin mult tanin 17-40%). Fructele pot fi folosite în fabricile de spirt.

Medicinã :
Uz intern: 1.Pentru tratarea de gastritã hiperacidã, ulcer gastrodudenal, diaree, enterite, melene, hemoroizi, rinofaringitã, faringitã acutã si cronicã :
a) decoct, din 2 lingurite de scoartã maruntitã la o canã cu apa rece; se fierbe 20-30 de minute ; se beau 2 cãni pe zi, între mese,
neîndulcit;