Stingerea obligatiilor

Trimis la data: 2007-03-14 Materia: Drept Nivel: Facultate Pagini: 13 Nota: / 10 Downloads: 2279
Autor: Vivianna46 Dimensiune: 32kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
1. Stingerea obligaţiilor
Avem modurile commune şi cele excepţionale de stingere a raporturilor obligaţionale, indifferent care va fi sursa respectivă a raportului: - delict; -contract; -cvasidelict; -cvasicontract;
Atît în trecut cît şi în prezent deosebim două faze de existenţă a obligaţiilor:
- faza de creanţă, fază în cuprinsul căreia debitorul datorează ceva creditorului, fază în care protagoniştii se află „faţă în faţă", în aşteptarea executării creanţei născute dar neîndeplinite.
- faza de execuţie, fază în cursul căreia, dacă debitorul nu şi-a îndeplinit în mod voluntar, sarcinile izvorîte încă din prima fază, creditorul, prin forţa de constrîngere a statului, va putea să-şi vadă realizată creanţa pe seama patrimoniului debitorului său (şi, uneori, chiar asupra persoanei debitorului).

2.Modurile de stingere a obligaţiilor per exceptionem

În literatura de specialitate întîlnim , unele moduri de stingere a obligaţiilor în dreptul roman pe cale excepţională (per exceptionem). În continuare ne vom opri asupta următoarelor moduri speciale de stingere a obligaţiilor:

- compensaţia stricto sensu ; - pactum de non petendo; - tranzacţia (transactio);
- prescripţia extinctivă; - ajungerea la termenul extinctiv; - împlinirea condiţiei extinctive.

a. Compensatio

Instituţia compensaţiei este imputaţiunea unei datorii şi a unei creanţe, una asupra celeilalte.
Această instiutie de la apariţia ei decade pînă în epoca lui Justinian care o reabilitează, cu scopul vădit de-a mai oferi un instrument util de stingere a obligaţiilor în cadrul acţiunilor reale; în prezent compensaţia este folosită cu succes, cu atît mai mult cu cît raporturile reale dintre părţile raporturilor obligaţionale s-au complexificat. Încercăm sa vedem ce se urmărea, prin compensaţie.

Punerea la dispoziţia debitorului a unei excepţii în apărare împotriva reclamantului care are, faţă de el, tot o datorie lichidă, ajunsă la termen şi de aceeaşi natură în primul rînd. Însă să observăm că judexul avea posibilitatea de-a nu ţine cont de compensaţia cerută de către pîrît. El putea să respingă excepţia invo¬cată pentru un motiv precum acela al existenţei unei alte hotărîri judecătoreşti care consacrase:

- fie non-existenţa vreunei creanţe ; - fie stingerea fostei creanţe

Şi în al doilea rând, scopul urmărit de părţi prin compensaţie este acelaşi în toate acţiunile, fie ele personale sau reale, de drept strict sau de bună-credinţă. Dacă a fost efectuată din eroare compensaţia, pe calea unei condictio indebiti, partea interesată putea cere repetiţiunea plăţii, inclusiv a daunelor-interese, dat fiind că, prin compensaţie se sting şi obligaţiile accesorii. Tot prin intermediul instituşiei compensaţie, se stingeau şi garanţiile creanţelor puse în balanţă, ceea ce nu era întotdeauna în interesul debitorului.

Din acest motiv, debitorul avea alegerea invocării compensaţiei pe cale de excepţie sau, dimpotrivă, păstrarea acţiunii separate împotriva reclamantului, după cum judecătorul nu era ţinut de excepţia de compensaţiune a pîrîtului din proces.

Era necesară îndeplinirea cumulativă a cîtorva condiţii, pentru ca excepţia de compensaţie să poată fi susţinută în proces şi anume:

- în primul rînd, chiar dacă, în general, cauza obligaţiilor ce urmau a fi compensate nu avea o importanţă capitală, nu puteau fi operate; - în al doilea rînd, datorită faptului că acest mijloc excepţional ţinea loc de plată, era necesar, în viziunea unei constituţiuni imperiale, să existe simili¬tudine, identitate de obiect al datoriilor, întrucît creditorul nu putea fi dezavantajat prin oferirea a unui alt bun decît cel pretins
- în al treilea rînd, compensaţia putea fi operată doar cu privire la datoriile ajunse la termen şi în limitele exigibilităţii lor, cu excepţia cazurilor în care termenul era unul de graţie, acordat debitorului printr-o sentinţă anterioară. - în sfîrşit, în al patrulea rînd, în Codul lui Justinian, este precizată condiţia ca debitele compensate ale părţilor să fie personale .

b. Pactum de non petendo

Un alt mod de stingere a obligaţiilor este pactum de non petendo, spre deosebire de plata fictivă şi de acceptilaţie, care aveau darul de-a stinge obligaţia în sine, de-a o desfiinţa, ca şi cum n-ar fi existat, pactul de neexecutare a obligaţiei reprezenta o excepţie în cel mai pur sens al cuvîntului.

Pactul remisoriu a fost imaginat ca o înţelegere intervenită între părţi, în sensul: - fie al amînării plăţii de către debitor a datoriei sale ;

- fie chiar al abolirii, respectivei plăţi.În funcţie de importanţa, de întinderea cu care opera excepţia pusă la dispoziţia debitorului, aceste pacte au fost divizate în două mari categorii:
- pactum de non petendo in personam ; - pactum de non petendo in rem.
Prima formă a pactului in personam, erau prevăzute excepţii de neexecutare a plăţii cu un caracter restrictiv, în sensul limitării lor. A doua formă de remitere de datorie, aceea reală pactum in rem nu era, de principiu, supusă restricţiilor amintite la pactum in personam.

c. Transactio

Prin tranzacţie avem acea înţelegere intervenită între părţile unui raport obliga¬ţional, înţelegere bazată pe concesii reciproce şi încheiată, în scopul stingerii unui conflict deschis pe seama respectivului raport de obligaţie sau, mai mult, tocmai în vederea prevenirii degenerării raportului obligaţional într-unui conflictual, judiciar.

Încheiera tranzacţiei putea fi printr-o convenţie specială sau prin pacte simple, ceea ce şi atrăgea forţa obligatorie.Violenţa şi dolul continuau să constituie vicii fundamentale ale convenţiei tranzacţioniste, după cum descoperirea de noi titluri, de noi drepturi legate de raportul obligaţional, fără a invalida forţa tranzacţiei. Efectele concrete urmărite de părţi prin încheierea unei tranzacţii erau:

- în primul rînd, la fel ca în întreaga materie a convenţiilor, şi în privinţa tranzacţiilor era operant principiul relativităţii convenţiilor, doar în raporturile succesorale, în mod cu totul excepţional, tranzacţia
părţilor era opozabilă terţilor;
- în al doilea rînd, tranzacţia reprezenta un mijloc de apărare eventual în procesele civile ; cu alte cuvinte, dădea naştere unei excepţii în apărare şi nu unei acţiuni.
- în al treilea rînd, în caz de neexecutare a obligaţiilor, aceasta îşi schimba caraterul de simplu pact într-un contract nenumit, ceea ce-i atrăgea părţii îndrituite, posibilitatea acţionării în justiţie a celeilalte părţi
- în al patrulea rînd, tranzacţia urmărea să limiteze obiectul eventualei dispute pe seama obligaţiei la ceea ce părţile înţelegeau să negocieze, ceea ce însemna că tot ceea ce nu intra în perimetrul discuţiilor lor tranzacţioniste rămînea sub imperiul regulilor generale ce guvernau sursele obligaţiilor lor; cu alte cuvinte, indiferent de caracterul de generalitate al termenilor folosiţi în tranzacţie, aceasta nu putea fi
extrapolată la drepturi şi obligaţii nenegociate sau netranzacţionate.

d. Praescriptio temporalis

Este o instituţie controversată, deoarece nu a fost acceptată în dreptul roman ca mijloc propriu-zis de stingere a unei obligaţii. Romanii credeau în perpetuitatea obligaţiei nestinse. Apoi, obligaţiile civile se puteau transforma în obligaţii naturale, ceea ce le făcea imprescriptibile. Jurisprudenţa romană nu-i conferă prescripţiei extinctive un rol distinct în rîndul normelor de drept material, această instituţie rămâne una esenţialmente procedurală, una prin care singurul efect urmărit este acela al transformării unor obligaţii de jus civile în obligaţii de jus naturale, cu toate consecinţele care decurg de aici.

Praescriptio temporalis se porneşte de la interpretarea unui titlu din Pandectele justiniene, titlu întreg rezervat ipotecii, în cuprinsul căruia se precizează că actio hypothecaria nu se prescrie decît după un interval de 40 de ani, interval calculat din momentul intrării creditorului ipotecar în posesia bunurilor stabilite ca garanţii reale pentru o creanţă. Pe de altă parte, pentru prescrierea unei acţiuni personale, acţiune rezultată dintr-o creanţă, unde erau suficienţi 30 de ani.

Jurisprudenţii romani, ca şi legiuitorul civilist european din secolul al 19-lea, nu au imaginat prescripţia ca mod propriu-zis de stingere a obligaţiei, ci transformarea unui drept protejat de jus civile într-unul aflat sub guvernarea lui jus naturale.

Non-repetiţiunea plăţii prescrise este şi astăzi proba înţeleptei convingeri că dreptul subiectiv,nu piere.

e. Ajungerea la termenul extinctiv

Prin convenţia de bază, părţile unui raport obligaţional puteau stabili un termen extinctiv la a cărui ajungere obligaţia in integrum sau doar unele dintre componentele ei se stingeau. Spre deosebire de tranzacţie, această formă particulară de stingere era statuată înainte sau o dată cu contractul de bază.

f. Împlinirea condiţiei extinctive

Pornind de la aceia că obligaţiile puteau fi încheiate nu doar sub modalitatea termenului extinctiv, ci şi sub aceea a condiţiei extinctive.
Mutatis mutantis, împlinirea condiţiei extinctive conducea la stingerea obligaţiei, stingere care purta caracteristicile celei prevăzute sub denominaţiunea mutuus dissensus ori sub aceea a remiterii de datorie.

La fel, fiind o modalitate a obligaţiilor, condiţia extinctivă a făcut obiectul cercetărilor ...

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.