Strategii, instrumente si metode de implementare a politicii sociale

Strategia europeana de ocupare a fortei de munca" a fost adoptata odata cu introducerea, in Tratatul de la Amsterdam (1997), a capitolului referitor la ocuparea fortei de munca (Titlul VIII).
Strategia are drept scop combaterea somajului la nivelul UE si a fost conceputa ca instrument principal de trasare si coordonare a prioritatilor comunitare in aceasta directie, prioritati ce vor fi adresate de fiecare stat membru in parte. Astfel spus, rolul acestei strategii este de a coordona, la nivel comunitar, politicile de ocupare ale statelor membre.

In functie de prioritatile identificate, strategia este structurata pe patru piloni, fiecare reprezentand un domeniu de actiune a carui dezvoltare contribuie la o mai buna ocupare a fortei de munca la nivel comunitar:
1) angajabilitatea - ce reprezinta o noua cultura in sfera ocuparii fortei de munca si se refera la abilitatea de a fi angajat, contribuind la combaterea somajului in randul tinerilor si la combaterea somajului pe termen lung;

2) antreprenoriatul - ce promoveaza crearea de noi locuri de munca prin incurajarea dezvoltarii locale;
3) adaptabilitatea - ce are in vedere modernizarea organizarii muncii si promovarea contractelor de munca flexibile;
4) asigurarea de sanse egale - se refera in special la adoptarea de masuri speciale pentru femei, in scopul reconcilierii vietii profesionale cu viata personala.