Stresul examenelor

Stresul examenelor
Care sunt, atunci, accepţiunile termenului?
În general, prin stres se înţelege acea stare a organismului caracterizată printr-o tensiune cu variate grade de intensitate, printr-o mobilizare a resurselor organismului, care trebuie să se adapteze unei situaţii problematice.

Stresul examenelor
Stresul, ca stare specială a organismului, poate fi provocat de o gamă largă de factori: stimuli fizici sau emoţii puternice (pozitive sau negative), situaţiile conflictuale dintre indivizi, ameninţarea statutului social, incertitudinea în privinţa viitorului, miza mare a unor evenimente etc. Dar această stare depinde la rândul ei de particularităţile fiecăruia. Astfel, chiar şi în cazul unei catastrofe sau calamităţi naturale, oamenii au reacţii extrem de variate: unii intră în panică şi au un comportament care îi pune în pericol sau care periclitează existenţa altor persoane, alţii se stăpânesc, acţionează cu calm şi eficienţă reuşind să facă faţă cu bine situaţiei.

Stresul examenelor
Unii îşi dezorganizează conduita fie şi numai datorită anticipării catastrofice a evenimentelor viitoare, alţii se comportă în mod echilibrat chiar în "toiul luptei".
Deci stresul are o dublă determinare: una din partea stimulului, alta din partea individului care interpretează situaţia. Asta înseamnă că avem o mare influenţă asupra propriilor stări de stres, atât în bine cit şi în rău. De aici şi importanţa pregătirii psihologice.

Stresul examenelor
B. EXAMENUL CA AGENT STRESOR
Pentru unu candidaţi, examenul este un prilej de întărire a statutului, pentru alţii o ameninţare. Unii sunt nerăbdători să înceapă mai repede, alţii nu ştiu cum să îl mai amâne. Unii tremură de emoţie la gândul că vor primi o notă, altora acest lucru le este relativ indiferent. Exemplele ar putea continua, punând în evidenţă reacţii diferite, chiar opuse, la una şi aceeaşi situaţie (uneori la una şi aceeaşi persoană).

Stresul examenelor
De unde provin diferenţele?
Din cel puţin două surse: pe de o parte din sfera personalităţii persoanei (a modului cum concepe aceasta examenul, a trăsăturilor sale de personalitate - cum ar fi emotivitatea, tendinţa de a vibra mai mult sau mai puţin amplu la o situaţie -, a experienţei sale anterioare), pe de altă parte din însuşi specificul examenului.