Strigat inabusit si inceput de rugaciune - eseu

Trimis la data: 2007-02-23
Materia: Religie
Nivel: Liceu
Pagini: 5
Nota: 9.33 / 10
Downloads: 576
Autor: Corina
Dimensiune: 257kb
Voturi: 36
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Strigat inabusit si inceput de rugaciune - Nu aş vrea să spun „e bine să” sau „ce păcat că”... Dar mi-ar plăcea, uneori, ca toată lumea să realizeze că viaţa nu e un joc al timpului şi al spaţiului şi că nu e deloc uşor să realizezi, într-o zi ca oricare alta, că tot ce rămâne din existenţa omului, poate prea prozaică, e un GOL, un gol pe care, oricât ar încerca disperat să-l umple, e pierdut în neant. Strigat inabusit si inceput de rugaciune
Strigat inabusit si inceput de rugaciune - Şi poate te afunzi şi tu în prăpastia fără limite, căci nimeni nu e atotputernic în lume, deşi mulţi au senzaţia aceasta. Mă întreb ce simte o persoană când se pierde pe sine însăşi deoarece, evident, în cazul acesta, pierde TOT ce are o fiinţă umană, deopotrivă Binele şi Răul ce sălăşuiesc în el, şi concluzionând chiar cu afecţiunea celor din jur.Strigat inabusit si inceput de rugaciune

Strigat inabusit si inceput de rugaciune - Pur şi simplu cazi în dizgraţia cotidiană şi îţi pare absolut imposibil să mai ridici privirea din pământ... Sau poate o ridici... spre a o pleca din nou, şi mai jos, după câteva frânturi de existenţă.Strigat inabusit si inceput de rugaciune

Şi atunci, după atâtea piedici şi regrete umane, după tristeţe nemărginită şi durere apăsătoare, recurgi la o ultimă soluţie, întrezărită la rândul său, în spatele acestui cumul de sentimente... Poate nu e foarte palpabilă, însă îţi atinge sufletul şi corzile simţurilor în cel mai profund mod posibil. Te învăluie în smerenie şi bunătate umană...

Adesea încercăm să rostim o rugăciune... Ne unim mâinile sfios, ne plecăm genunchii pioşi, se ridică şi privirea ca într-o continuă contemplare... Dar tentaţiile zdrobesc, sunetele îndepărtează şi lăsăm pe alţii să decidă... Doamne ajută!

„În sfârşit, dacă avea să se întâmple o nenorocire, el avea să se păstreze atât de liniştit, avea să-l roage cu atâta căldură pe Mielul Nevinovat, încât Mielul Răstignit avea să se milostivească de un biet om de rând... el nu voia să-L mâhnească, o, nu! Totuşi avea o mână prea grea...”(Henrik Sienkiewicz, Quo vadis)

Uneori, târziu în noapte, gândurile prind viaţă, ne dovedesc puterea lor... Spaima se dezlănţuie, iar sentimentele noastre cele mai lăuntrice ies la iveală. Şi atunci ne îndreptăm spre El, singurul care ne vine în ajutor în mod necondiţionat....

Mă întreb care ar putea fi definiţia cea mai potrivită a unui creştin? Nu găsesc niciunde, în nici un colţ al minţii mele răspunsul care să-mi aducă o urmă de mulţumire. Să fie, oare, creştin cel care luptă pentru dreptate absolută şi învinge controversele sociale? Să fie cel care susţine, mai presus de orice, iertarea si milostenia?
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.