Structura nucleului atomic

Trimis la data: 0000-00-00
Materia: Fizica
Nivel: Facultate
Pagini: 9
Nota: 7.69 / 10
Downloads: 7807
Autor: Semuc Ana
Dimensiune: 67kb
Voturi: 467
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
În urma experimentelor s-a stabilit că masa atomului şi toată sarcina pozitivă este concentrată într-un volum mic in centrul atomului, zonă numită nucleu atomic. În jurul nucleului gravitează un număr de electroni care compensează sarcina pozitivă a nucleului. La sfârşitul secolului trecut a fost descoperită radioactivitatea. Emisia din atomi a unor particule încărcate şi neutre din punct de vedere electric, cum ar fi radiaţiile: alfa, beta, gama, s-a constat că ar fi emise din nucleu. Acest lucru a dus la concluzia că nucleul ar avea şi el o structură.
După descoperirea neutronului de către Chadwick în 1932, Heisenberg şi Ivanenko au elaborat în 1933 modelul protono-neutronic al nucleului. Conform acestui model, nucleul este alcătuit din protoni şi neutroni. Un nucleu este format din Z protoni şi A-Z neutroni. Acest model este în concordanţă cu rezultatele experimentale referitoare la sarcina, masa şi spinul nuclear. În funcţie de numărul de protoni şi neutroni nucleele au fost împărţite în:
- Izobari au aceeaşi greutate, acelaşi A:
- Izotopi au acelaşi număr de ordine, acelaşi Z:
- Izotoni acelaşi număr de neutroni, acelaşi A-Z:
- Izomeri acelaşi Z, acelaşi A, dar au timpul de viaţă diferit, ceea ce înseamnă că izomerii constituie acelaşi mediu în diverse stări de excitare. Trecerea dintr-o stare în alta se face prin emisia unui foton de la unul la altul.

Nuclee oglindă perechi de izobari în care numărul de protoni dintr-un nucleu este egal cu numărul de neutroni din celălalt nucleu:.
Sarcina nucleului atomic reprezintă numărul de protoni din nucleu:. Determinarea sarcinii nucleului înseamnă determinarea numărului de ordine Z.

Masa nucleulu se poate scrie ca suma maselor nucleonilor componenţi şi se exprimă în unităţi de masă.1u=m(12C)/12. Unitatea de masă are valoarea u=1,66 10-27Kg. Comparând valorile experimentale ale maselor cu cele rezultate din formula s-a constatat că masa determinată experimental este mai mică decât cea determinată teoretic.

Un nucleu constituie un sistem legat de particule şi pentru a scoate o particulă din acest sistem este necesar să furnizăm nucleului o anumită cantitate de energie egală cu energia cu energia de legătură a particulei în nucleu. Acest defect de energie s-a interpretat ca fiind energia pe care o eliberează nucleele la formarea lui din nucleoni liberi şi care este strict egală cu energia pe care trebuie să o furnizăm nucleului pentru al desface în nucleonii componenţi, această energie este energia de legătură a nucleului.

Dacă energia de legătură este mare, nucleul este mai stabil, diferenţa dintre suma maselor nucleonilor componenţi şi masa nucleului este mai mică. Stabilitatea nucleelor reprezintă energia de legătură raportată la numărul de nucleoni din nucleu . Cum nu toţi nucleonii au aceeaşi energie de legătură se vorbeşte despre valoarea medie a energiei de legătură pronucleară

Maximul se realizează în jurul lui A=60 cu =8.6 MeV. Nucleele de la mijlocul sistemului periodic se caracterizează prin stabilitate mare, iar cele uşoare şi mai grele au stabilitatea mai mică. Raportul dintre numărul de protoni şi numărul de neutroni din nucleu este o măsură a stabilităţii nucleului. Dacă reprezentăm grafic poziţia nucleelor într-un sistem de coordonate Z şi N=(A-Z) se constată următoarele:

Fig.2.DiagramaSegréé. a) surplus de protoni, b) surplus de neutroni c)curba de stabilitate, Z=N.

Pentru nucleele uşoare stabilitatea se realizează la Z/N = 1. Pe măsură ce numărul de masă creşte stabilitatea se deplasează spre nuclee cu număr de neutroni mai mare decât numărul de protoni. Deasupra acestei curbe de stabilitate se găsesc nuclee cu surplus de protoni faţa de nucleele stabile. Sub această curbă se găsesc nucleele cu surplus de neutroni. Cum în natură orice sistem tinde de la sine să treacă spre o stare cât mai stabilă ,nucleele de deasupra curbei de stabilitate îşi va transforma un proton în neutron, ceea ce înseamnă că ele sunt nuclee active(emisie de pozitroni), iar cele de sub curba de stabilitate îşi vor transforma un neutron în proton fiind nuclee active(emisie de electroni).

Raza nucleului atomic reprezintă distanţa până la care se fac simţite forţele nucleare specifice, acele forţe care asigură stabilitatea unui nucleu format dintr-un număr mare de protoni intre care se exercită forţe de repulsie coulombiană. Momente cinetice şi momente magnetice ale nucleului.Existenta acestor momente a rezultat din despicarea liniilor de structura fina a spectrelor, numita structura hiperfina. Astfel spinul nuclear este
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.