Structura si devenirea personalitatii

Trimis la data: 2003-10-23
Materia: Psihologie
Nivel: Liceu
Pagini: 9
Nota: 8.89 / 10
Downloads: 12
Autor: Camelia Bradu
Dimensiune: 12kb
Voturi: 397
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Componentele personalitatii interactioneaza unele cu altele, se organizeaza, se relationeaza reciproc, se ierarhizeaza, dand nastere unei structuri ce dispune de o arhitehtonica specifica. In existenta concreta a individului ceea ce conteaza nu este atat gradul lor de dezvoltare, cat modul propriu in care ele se structureaza. Tocmai de aceea psihologia trebuie sa se centreze pe evidentierea structurii personalitatii, a relatiilor reciproce existente intre laturile si componentele ei care conduc in plan psihocomportamental, la efecte diverse.
Structura si devenirea personalitatii
1. PERSONALITATEA – un complex structurat


Componentele personalitatii interactioneaza unele cu altele, se organizeaza, se relationeaza reciproc, se ierarhizeaza, dand nastere unei structuri ce dispune de o arhitehtonica specifica. In existenta concreta a individului ceea ce conteaza nu este atat gradul lor de dezvoltare, cat modul propriu in care ele se structureaza. Tocmai de aceea psihologia trebuie sa se centreze pe evidentierea structurii personalitatii, a relatiilor reciproce existente intre laturile si componentele ei care conduc in plan psihocomportamental, la efecte diverse.
( Relatia dintre temperament si caracter (T - C)
In legatura cu aceste laturi ale personalitatii s-au manifestat 3 pozitii distincte:
Unii autori neputandu-le diferentia au recurs la amestecul lor:
NUTTIN definea - caracterul: ,,componenta afectivo-dinamica a personalitatii”
temperamentul: ,,componenta fiziologica, in mare parte stabila si ereditara.”
2) Alti autori au ajuns la concluzia separarii lor, pornind de la marea constanta a temperamentului de-a lungul vietii individului:
De ex., se considera ca temperamentul influenteaza viata psihica in general si nicidecum personalitatea, de aceea el este rupt, desprins de personalitate. Argumentul invocat il reprezenta existenta unor manifestari temperamentale care apar independent de atitudinile caracteriale si uneori chiar in ciuda acestora.
Caracterul era interpretat doar ca un simplu strat ce se suprapune peste temperament, el fiind un fel de dublura a temperamentului.
Se incerca descifrarea caracterului dupa parametrii tipologici, invocandu-se faptul ca atitudinile persoanei si semnificatia lor conduc la schimbarea aspectului dinamico-energetic al conduitei.
Potrivit acestei pozitii se ajungea la concluzii eronate d.p.d.v.:
- teoretic (autonomia temperamentului)
- practic(ignorarea temp. in formarea personalitatii)
Sunt autori care sustin ideea interactiunii dintre T si C de tip antagonist:
Intre T si C ar exista o lupta, o contradictie permanenta, dezvoltarea C. avand loc ca urmare:
a unei continui destramari a complexului tipologic,
concomitent cu reorganizarea lui in forme corespunzatoare C
Consecinta acestei viziuni: in lupta dintre T si C s-ar ajunge in cele din urma la lichidarea T sau, in cel mai bun caz, la golirea lui de consistenta, ceea ce este o absurditate.
Nici una dintre cele 3 solutii nu este convingatoare si realista.
( Diversi autori au crezut ca vor rezolva problema prin invocarea relatiilor dialectice dintre T si C, numai ca, aplicand nediferential si nespecific dialectica, au ajuns la concluzii eronate.
P.P.-NEVEANU: ,,cei doi termeni ai contradictiei se intrepatrund, trec unul in altul, coincid…”
( vorbeste despre ,,integrarea organica a T in C”
,,T nu poate fi conceput in afara C omului, ci ca o parte integranta, organica a structurii acestuia.”
Si tipul de activitate nervoasa este implicat in C ,,ca o latura a acestuia”.
Si intr-un caz si in altul se ajunge la ,,amestecul” celor 2 laturi ale personalitatii, la pierderea specificului fiecareia dintre ele.
Dupa ZLATE adevarata solutie a relatiei dintre T si C o constituie relevarea interinfluentelor reciproce cu efecte
– benefice, constructive
- erodante ale personalitatii
( Daca avem in vedere influenta T asupra C, atunci constatam urmatoarele situatii tipice:
T coloreaza modul de exprimare, de manifestare in comportament a trasaturilor caracteriale
T predispune la anumite manifestari caracteriale
T avantajeaza sau provoaca dificultati in formarea unor trasaturi caracteriale
EX. intr-un fel isi exteriorizeaza generozitatea un coleric, altfel un melancolic
-asa cum colericul este predispus spre perceptii rapide dar cu multe erori, tot asa T coleric va predispune si spre o anumita instabilitate caracteriala
( Influenta C asupra T, consta in principal, controlarea, reglarea acestuia din urma si se concretizeaza in urmatoarele situatii:
C retine, inhiba an. insusiri temperamentale (mai ales pe acelea care se asociaza in plan comportamental cu aparitia unor efecte negative)
C mascheaza si compenseaza temporar insusirile temperamentale care odata manifestate in comportament ar produce efecte dezadaptative
C valorifica la maxim trasaturile temperamentale care se asociaza in plan comportamental cu efecte pozitive
( fiecare dintre cele 2 componente ale personalitatii detine o anumita ,,putere” asupra celeilalte, chiar daca aceasta nu este la fel de mare si la fel de semnificativa.
Numai prin efort voluntar constient, prin organizarea superioara a C omul isi poate lua in stapanire propriul T.
Rolul reglator al C nu trebuie sa fie insa excesiv, nu trebuie sa mearga pana la anihilarea T.
(RELATIA DINTRE APTITUDINI SI CARACTER
Faptul ca intre A-C exista o stransa legatura a fost remarcat de multa vreme. El se releva chiar in descrierea a oamenilor dupa cele componente ale P. De ex, despre un om se poate spune ca este inteligent dar si bun, cinstit si harnic, in timp ce despre un altul ca este inteligent, dar rau, incorect, lenes.
Din corelarea variabilelor de mai sus apar 4 situatii tipice:
oameni cu aptitudini si cu trasaturi pozitive de caracter (cu ,,caracter”)
fara A dar si fara C (cu trasaturi negative de caracter)
cu A dar ,,fara C”
fara A dar cu C
1+2 = sunt situatii de congruenta (acord)
3+4 = sunt situatii de noncongruenta


Ele conduc in plan psihologic la efecte diferite:
de consonanta
disonanta, fiind traite ca o stare neplacuta, de discomfort psihic, se cer a fi eliminate sau macar reduse.
Personalitatea va fi afectata cu atat mai mult cu cat dezacordul dintre A si C este mai profund; de asemenea, cu cat posibilitatile de compensare reciproca sunt exprem de reduse.
( Importante sunt relatiile de interinfluentare reciproca.
C, prin sistemul sau atitudinal, favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a capacitatilor.
( C valorizeaza aptitudinile.
La randul lor A modifica atitudinile caracteriale.
Acest fapt are loc atunci cand ele sunt integrate in C, cand mijloacele actiunii sunt convertite in scopuri de viata, cand ele intra in sfera preocuparilor si eforturilor permanente ale sb.
( Relatiile dintre A si C (atitudini) pot fi evaluate dupa urmatoarele criterii:
nivelul la care se situeaza cele 2 variabile (in chip absolut: superior, mediu, inferior; in chip relativ: prevazand posibilitatea echilibrarii sau dezechilibrarii, a surclasarii aptitudinilor prin atitudini si invers)
sensul in care se manifesta interactiunile (pozitiv si reciproc stimulativ; negativ-univoc sau biunivoc; cvazineutral)
caracterul raporturilor dintre A si atitudini (direct sau indirect)
( RELATIA DINTRE TEMPERAMENT SI APTITUDINI (T-A)
T ca latura dinamico-energetica a P constituie doar o premisa extrem de generala in raport cu A.
El nu predetermina A.
T joaca, raportat la A, rol de predispozitie.
T poate avantaja sau provoca dificultati in formarea A, aceste dificultati fiind depasite prin antrenament/compensare.
Modificarea manifestarilor temperamentale este in masura sa conduca la modificarea A.
Concluzie generala
( Se considera ca intre laturile P exista relatii de:
ierarhizare, cu dominanta neta a C asupra celorlalte 2 si cu capacitatea acestuia de a regla si valorifica maximal;
interinfluentare, cu efecte pozitive sau negative, de avantajare sau de periclitare, rigidizare si chiar anulare reciproca;
compensare, a.i. unitatea globala a P sa nu fie afectata;
feed-back, efectele produse de o latura in alta repercutandu-se chiar asupra laturii care le-a generat.
( Structura P este data de:
configuratia componentelor ei psihice
a relatiilor dintre ele
modul de asimilare in sine a influentelor altor componente si substructuri.
Julius SEEMAN (1982) introduce conceptul de ,,integrare organismica” ce tinteste spre considerarea rolului si a altor subsisteme (biochimic, fiziologic, interpersonal) in structura P.
Alti autori dau deschidere si mai mare P prin insertia sa in Lume.
Nuttin: ,,P este o structura bipolara Eu-Lume”.
Este necesar sa deschidem P catre Lume; numai in felul acesta vom putea intelege atat specificul P, cat si specificul Lumii in care traim.

2. DEVENIREA PERSONALITATII

Omul nu se naste P, ci devine P. La nastere el este un canditat pentru dobandirea acestui atribut, dobandire care se realizeaza in timp sub influenta nenumaratilor factori.
Procesul constituirii P incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului. El nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu zig-zaguri, sacadat, discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari.
Desi procesul structurarii si reimprospatarii P se produce de-a lungul vietii individului, exista, totusi, unele perioade, unele varste cand el cunoaste o mai mare accentuare.
Specialistii considera ca in jurul varstei de 3 ani (prescolaritate) sunt puse marea majoritate a premiselor P, pentru ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.