Strutul

Trimis la data: 2004-05-23
Materia: Biologie
Nivel: Liceu
Pagini: 5
Nota: 7.12 / 10
Downloads: 3536
Autor: Magda_Sorina
Dimensiune: 11kb
Voturi: 415
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Păsările sunt vertebrate bine adaptate la zbor, având forma aerodinamică. Corpul este acoperit cu un înveliş uşor de: pene, fulgi şi puf produse de piele. Au membrele anterioare transformate în aripi. Membrele posterioare, cu patru degete, asigură staţiunea bipedă şi mersul pe sol, dar şi înotul, agăţatul, scurmatul la unele specii. Picioarele sunt acoperite cu o piele solzoasă, ceea ce ne arată înrudirea lor cu reptilele. Oasele sunt pneumatice. Cele două maxilare sunt învelite în câte o teacă cornoasă, formând ciocul.
Sistemul nervos este mai dezvoltat şi are o structură mai complexă decât a reptilelor, datorită complexităţii zborului, orientării şi a activităţii instinctuale. Dintre organele de simţ, cel mai perfecţionat este ochiul. Sistemul digestiv diferenţiat în funcţie de modul de hrănire, prezintă cavitatea bucală, lipsită de dinţi, guşă, pipotă cu pereţi musculoşi, intestin subţire, intestin gros, rect scurt şi deschis în cloacă. Prin cloacă se elimină şi urina, dar vezica urinară lipseşte.

Sistemul respirator prezintă căi aeriene, cu un organ fonator, propriu păsărilor, numit sirinx, la bifurcaţia bronhiilor, doi plămâni şi nouă perechi de saci aerieni în cavitatea generală a corpului, unii chiar în legătură cu cavităţile din oase. Sistemul circulator este mai bine dezvoltat decât al reptilelor. Inima, relativ mare faţă de dimensiunile corpului este tetrecamerală.

Circulaţia este dublă şi completă, ci separarea completă a sângelui oxigenat şi cel neoxigenat. Temperatura corpului este constantă (42°C), datorită respiraţiei şi circulaţiei, care sunt foarte active. În sistemul reproducător al femelelor se remarcă reducerea ovarului şi oviductului stâng la majoritatea speciilor. Păsările sunt ovipare. Femelele depun ouă bogate în vitelus, cu coajă tare, calcaroasă. Majoritatea păsărilor îşi construiesc cuiburi în care depun ouăle pe care le clocesc, apoi îşi hrănesc şi îşi îngrijesc puii. La aceste procese participă, în funcţie de specie, fie femela, fie masculul, fie ambii părinţi, excepţiile fiind destul de rare.

Păsările au o largă răspândire pe Glob, trăind în cele mai variate medii de viaţă (stepă, deşert, tufişuri, păduri, ţărm, apă) şi adoptând cele mai variate regimuri de hrană (insectivore, carnivore, granivore, omnivore), etc. Multe păsări se deplasează toamna de la locuri de cuibărit la cel de iernat, cu climă mai caldă şi hrană mai abundentă, şi revin primăvara. Sunt păsări migratoare. Pentru o anumită zonă geografică ele pot fi oaspeţi de vară, oaspeţi de iarnă sau păsări de pasaj. Mai puţine sunt păsările sedentare, care nu îşi părăsesc locurile de cuibărit. Păsările se clasifică în mai multe grupe după tabelul de mai sus.

Struţul mascul adoptă o poziţie foarte diferită de poziţia sa ridicată obişnuită atunci când se etalează în faţa femelelor. Se lasă la pământ, îşi deschide aripile în evantai şi îşi îndoaie gâtul spre înapoi.Struţul este strâns înrudit cu multe alte păsări nezburătoare, cu nandul din America de Sud, cazuarul şi emu din Australia şi pasărea kiwi din Noua Zeelandă. Aceste păsări, împreună cu păsările moa dispărute din Noua Zeelandă şi păsările elefant din Noua Zeelandă, sunt adesea cunoscute sub numele de ratite. Struţul este numit ştiinţific Struthio camelus, struţul este pasărea cea mai bine adaptată la viaţa de savană unde hoinăresc mulţi prădători.

Struţul este singurul membru al familiei Strutbionidae. Păsări asemănătoare cu struţii există de foarte mult timp. S-au găsit oase fosilizate în zone disparate precum Grecia, India şi Mongolia. Cea mai veche rudă a struţilor datează din urmă cu aproximativ 12 milioane de ani. Struţul este o pasăre specială din mai multe puncte de vedere. Este cea mai mare şi mai grea pasăre în viaţă. Masculii au o înălţime de până la 2,75 m şi cântăresc până la 150 kg.

Dimensiunea mare are avantaje pentru o pasăre care nu zboară: gâtul său lung îi dă posibilitate să se uite după răpitori pe deasupra vegetaţiei înalte şi picioarele foarte lungi îi permit să alerge mai repede decât duşmanii săi. În sprinturi scurte, un struţ poate să atingă 70 kg/h, dar şi mai impresionantă este rezistenţa sa: el poate să alerge o jumătate de oră cu o medie de 50 km/h. Cel mai cunoscut mit legat de struţ este acela al păsării ameninţate care îşi bagă capul în nisip. De fapt, când încearcă să evite să fie detectat un struţ încearcă să rămână nemişcat, cu corpul, gâtul şi capul turtite la pământ.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.