Succesul si insuccesul scolar

Trimis la data: 2004-01-23
Materia: Psihologie
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 7.79 / 10
Downloads: 14105
Autor: Bianca H.
Dimensiune: 18kb
Voturi: 508
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Una din temele importante ale psihologiei sociale, cu impact deosebit în mediul şcolar, o constituie studiul gîndirii sociale sau al atribuirii cauzale. Teoriile din acest domeniu descriu felul în care omul construieşte explicaţia cu privire la experienţele sale. Indivizii caută să înţeleagă lumea şi să-i desluşească determinismele, căci numai astfel ăşă pot duce la bun sfîrşit acţiunile. În cazul în care nu reuşesc să obţină explicaţii mulţumitoare cu privire la evenimentele mediului ce-i înconjoară, ei trăiesc o stare de discomfort psihic.
0x01 graphic

la pedagogie

Tema: Succesul si insuccesul scolar.

Efectuat: Sîrbu Elena

Controlat:

Una din temele importante ale psihologiei sociale, cu impact deosebit
în mediul scolar, o constituie studiul gîndirii sociale sau al
atribuirii cauzale. Teoriile din acest domeniu descriu felul în care
omul construieste explicatia cu privire la experientele sale.
Indivizii cauta sa înteleaga lumea si sa-i desluseasca determinismele,
caci numai astfel asa pot duce la bun sfîrsit actiunile. În cazul în
care nu reusesc sa obtina explicatii multumitoare cu privire la
evenimentele mediului ce-i înconjoara, ei traiesc o stare de
discomfort psihic.

Oamenii îsi fauresc explicatii atît pentru fenomenele lumii fizice (
de exemplu, pentru un trasnet sau pentru eruptia unui vulcan), cît si
pentru compaortamentele umane ( pentru manifestari de furie, marinimie
sau pentru esec) . În general, astfel de explicatii au o natura
cauzala, în sensul ca ele atribuie efectului observat o cauza.

Fritz Heider , initiatorul teoriei atribuirii a fost cel care atras
atentie cercetatorilor asupra importantei inferentelor pe care le face
simtul comun cu privire la evenimentele din mediu. El asezat nevoia de
întelegere, de ordine, de coerenta logica între motivele umane
fundamentale. În conceptia lui, cauzele pe care le atribuim
comportamentelor celorlalti sunt de doua feluri:

* factori interni (de pilda, motivatia persoanei);
* factori externi (situatia, presiunea sociala).

De asemenea, el a aratat ca individul nu face numai hetero-atribuiri,
cautînd sa explice conduitele celorlalti , dar si auto-atribuiri, în
încercarea de ase întelege pe sine.

Jones si Davis au rafinat modelul lui Heider, insistînd asupra
atribuirilor interne. Teoria propusa de ei, a inferentelor
corespondente, descrie maniera în care individual infereaza o
dispozitie (o trasatura) a actorului (persoana care desfasoara
comportamentul si asupra careia se face atribuirea ) pe baza
comportamentului observat. Elementul central al unui astfel de demers
este reperarea intentiei actorului, iar pentru a stabili existenta
intentiei, observatorul trebuie sa stie daa actorul este sau nu
constient cu privire la efectele actiunii sale, si daca este capabil
de a produce aceste efecte. În cazul în care unul din cele doua
elemente ale intentiei lipseste, atribuirea interna este comparomisa.
Indivizii sunt intertesati sa feca atribuiri interne (deci sa puna în
corespondenta comportamente si dipozitii), întrucît cauzele din
interiorul persoanei sunt stabile si fac conduita predictibila.

În cadrul teoriei atribuirii,un cîmp de cercetari deosebit de
interesant s-a dovedit a fi cel al atribuirii succesilui si esecului.
Bernard Weiner, psihologul social care a stuniat acest gen de
activitate cognitiva, a stability ca, în general, cauzele pe care le
invoca indivizii în încercarea de a explica reusita sau esecul proprii
sau ale altora pot fi ordonate dupa doua dimensini:

* intern (personal)- extern (situational;
* stabil-instabil.

Astfel, Weiner obtine patru tipuri de cause psibile:

* interna si stabila (capacitatea);
* interna si instabila (efortul);
* externa si stabila (dificultatea sarcinei);
* externa si instabila (sansa).

Un elev poate sa explice nota proasta pe care tocmai a primit-o
punînd-o pe seama uneia din aceste cause. Trebuie sa observam ca
performantele sale scolare viitoare, precum si comfortul sau psihic
depind de atribuirea pe care o face. Este evident ca el se va simti
împacat cu sine si stima de sine îi va fi menajata daca va invoca o
cauza externa si stabila. Pe de alta parte, un elev înclinat sa faca
mereu atribuiri interne pentru nereusitele sale din clasa va avea o
stima de sine slaba si, în egala masura, asteptari slabe cu privire la
posibilitatile sale de a obtine note foarte bune.

Atribuirile stabile ale reusitei sau esecului pot marca o dimensiune
foarte importanta a personalitatii, sentimental propriei eficiente
(self-efficacy). Acesta, definit ca aprecierea unei personae asupra
propriilor capacitati de aorganiza si duce la împlinire actiuni
necesare pentru atingerea unei performante, trebuie deosebit de stima
de sine, care se constituie ca o acreciere globala a valorii propriei
personalitati. Self-efficacy este un factor cardinal al succesului
scolar. Elevii care obtin scoruri mari la scalele ce masoara aceasta
caracteristica au rezultate scolare mai bune. Totusi, trebuie spaus ca
exista, de exemplu, copii care au un sentiment al propriei eficiente
foarte dezvoltat în ceea ce priveste domeniul literaturii, si au mult
mai putina încredere în fortele lor cîn e vorba de a înfrunta o
problema de matematica.

Sentimentul propriei eficiente poate fi amplificat prin atribuiri
interne ale succeselor si prin auto-persuasiune, dar foarte importante
ramîn obtinerea succeselor reale si feed-back-ul profesorilor.

Cunoasterea conditiilor determinative ale succesului în activitatea de
învatare sau nereusitei scolare orienteaza activitatea profesorului,
care poate adopta masuri pentru sporirea capacitatii intelectuale si
morale a elevului sau pentru lichidarea si mai ales prevenirea
piedicilor scolare.

Astazi este pe deplin dovedit ca nivelul de dezvoltare a diferitelor
functii poate fi ameliorat într-o oarecare masura prin activitati
organizate corect, mai ales la copiii cu o întârziere temporala în
ritmul dezvoltarii mintale, la cei lipsiti de influentele educative
adecvate în cadrul familiei sau la cei cu o eficienta mintala scazuta
ca efect al unor traume sau carente afective. (M. Rosca)

În matricea complexa a reusitei scolare ponderea factorilor
intelectuala este destul de însemnata, cca 50% din varianta
rezultatelor scolare fiind pusa pe seama inteligentei. Restul de 50%
este pusa pe seama factorilor nonintelectuali de personalitate, precum
si conditiilor de organizare a activitatii scolare, metodelor de
predare.

Deficientele în perceptiile vizuale, auditive sau tulburarile
limbajului oral pot determina pregatirea incomplecta a copilului
pentru învatarea citirii. Insuficienta dezvoltare a orientarii si a
structurii spatiale a functiei simbolice a limbajului, a întelegerii
masajelor verbale pot fi cauze ale imaturitatii pentru citire.

În dezvoltarea inteligentei si a capacitatii de autoreglare a
copilului exista o anumita succesiune stadiala obligatorie iar
actualizarea potentialitatilor psihice presupune organizarea
cerintelor instructive în acord cu aceste posibilitati.

La 6-7 ani copilul trece de la actiunea imediata la operatie. Reusita
la aritmetica presupune capacitatea elevului din clasa I de a
reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor actiuni, adica de a
anticipa prin reprezentare desfasurarea unor situatii simple.
Diferentele individuale sunt definitorii pentru gradul de
educabilitate a elevilor. Se cauta, astfel, o concordanta între
caracteristicile psihofiziologice ale subiectului si exigentele
sarcinilor scolare. Criteriul acestei concordante este succesul la
învatatura exprimat în calificativ ca modalitate de evaluare a
randamentului scolar. Calificativul este un indice discutabil al
valorii si al pregatirii elevului, depinzând nu numai de elev ci în
mare masura si de învatator.

Inteligenta este unul din elementele constelatiei factorilor interni
ai performantei scolare. La elevii cu insuficiente mintale, importanta
factorilor intelectuali în determinarea reusitei - nereusitei este mai
mare decât la cei normali sub aspect intelectual. Sunt deci situatii
în care inteligenta, tocmai prin deficientele sale, devine factorul
fundamental în determinarea randamentului scolar.

Unul din factorii de baza ai reusitei scolare est inteligenta scolara.
Termenul de "inteligenta scolara", cu valoare pur operationala, ar
desemna, în perspectiva conceptiei lui J. Piaget, echilibrul dinamic
dintre asimilarea cerintelor scolare si acomodarea la acestea, la
diferite niveluri de scolarizare. Se diferentiaza de inteligenta
generala, globala, verbala, practica, etc., mai ales prin
specificitatea continutului sau, dar se supune legilor generale ale
dezvoltarii mintale. Inteligenta scolara exprima gradul de adaptare a
elevului la cerintele activitatii de tip scolar. Ea depinde de
variatiile permanente ale scolii, de sarcinile scolare si de
personalitatea elevului; deci se raporteaza la capacitatea elevului de
a-si însusi cunostinte scolare, deprinderi intelectuale etc. în
conditii obisnuite, normale, de scolarizare carora li se adapteaza
marea masa de elevi de aceiasi etate ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.