Suflet tintuit

Suflet tintuit - De mult pornit şi ce urmează să mai vină
Ca viaţa mea în amintiri s-o agaţe;
Mi-am luat sufletul în braţe,
L-am sărutat cum sărută îngerii,
Apoi l-am ţintuit pe zidul plângerii
Ca jertfă, ofrandă, acatist,
Pentru chipul mamei mele trist.Suflet tintuit

Din sufletul meu a picurat pe prund
O lacrimă cu bobul nemărunt,
Lacrimă pe care era sculptat
Un singur cuvânt, ca un oftat:

Neîmplinire

Şi-atunci ca nişte verbe fără nume,
Uimirea, liniştea, ce mai erau pe lume
Mi-au recitat duios şi încet
Versurile scrise de poet
Unei flori albastre anume:
„Floare-albastră, floare-albastră ,
Totuşi este trist pe lume.”