Surse de poluare a mediului inconjurator

1. Sursele de poluare naturale
Referitor la sursele naturale de poluare, termenul trebuie inteles in sensul de murdarire, impurificare. Mediul inconjurator, prin intermediul mecanismelor complexe ce stau la baza stabilitatii sale, are capacitatea de a asigura "epurarea" poluantilor generati de sursele naturale. Aceasta nu inseamna insa ca ponderea lor nu este semnificativa. Atat in ceea ce priveste apa, cat si aerul, exista o impurificare naturala considerabila. O astfel de poluare este, cu toate acestea doar o etapa a unui proces caracterizat prin circularitate, ciclic, fapt pentru care disfunctionalitatea nu se manifesta.

Cu titlu de exemplu, vom cita cativa dintre cei mai importanti poluanti naturali:Dioxidul de carbon (CO2). Energia necesara sustinerii proceselor vitale este procurata, de marea majoritate a organismelor, prin oxidarea substantei organice, a hidrantilor de carbon, in procesul respiratiei. Astfel, fiecare organism aeron se constituie intr-o sursa de CO2, iar biosfera, in ansamblul ei, isi aduce o contributie de 55 % la emisiile totale de CO2 in atmosfera. De altfel, concentratia acestui gaz, incolor, inodor si netoxic, in atmosfera este semnificativa (340 ppm).

In acelasi timp, CO2 este absorbit de plantele verzi, iar prin procesul de fotosinteza carbonul intra din nou in componenta materiei organice. Un astfel de parcurs face ca, in atmosfera, sa existe o variabilitate destul de redusa a concentratiei acestui gaz.Prezenta CO2 in atmosfera este importanta nu numai pentru fotosinteza, ci si pentru realizarea unui mediu climatic specific. Alaturi de vaporii de apa, CO2 are un rol important in mentinerea radiatiilor calorice emise de Pamant. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de "efect de sera", termen lansat, in 1896, de chimistul suedez Svante Arrhenius si folosit, cu precadere, in legatura cu procesul incalzirii climatului din cauza cresterii artificiale a concentratiei de CO2 .

Pulberi in suspensie. Sursele naturale au o contributie importanta la poluarea aerului cu pulberi in suspensie. Se apreciaza ca, in fiecare an, atmosfera poarta peste 30 mil. tone de praf.
Invazia prafului nu se face numai printr-un proces de depunere bruta, exista si cazuri cand invazia prafului este dramatica, asa cum se intampla in furtunile de praf din prerii sau din desert, care pot ingropa caravane intregi.Exemplu: Este cunoscuta frica locuitorilor Saharei de ravagiile pe care le produce acel vant, purtator de nisip si praf, ce transporta particule fine, uneori peste Mediterana pana in Europa, unde este cunoscut sub numele de Scirocco.

Fenomenul poluarii cu praf adus de curentii de aer din regiunile desertice se manifesta si pe teritoriul tarii noastre, sub forma "ploilor de sange", denumite astfel datorita culorii rosietice pe care o imprima oxidul de fier, prezent in particulele solide transportate de curentii de aer.Un gen asemanator de poluare a aerului este produs prin "vagabondarea" nisipurilor miscatoare, sub forma de dune, care purtate de vant, pot acoperi ogoarele, prejudiciind activitatea agricola in anumite perimetre.Inrudit cu praful este si fumul din atmosfera, produs prin focuri iscate din senin in savane si padurile de conifere a caror rasina si terebentina inlesneste mult propagarea incendiilor.
Un exemplu, in acest sens, il constituie recentele incendii din padurile Australiei, ce au determinat arderea a insemnate suprafete de padure.

Incendiile elibereaza in atmosfera peste 34 mil. tone fum si cenusa si 340 mii tone hidrocarburi provenite din distilarea pe loc a lemnului, aceste hidrocarburi fiind un agent poluant foarte periculos.
O alta sursa naturala o constituie apele subterane acide si saline (sarate). Risc mare de poluare prezinta apele subterane care stau in contact cu masivele de sare si alte minerale, incarcandu-se astfel cu substante impurificatoare sau toxice, ele devin periculoase cand, prin foraj, se perforeaza stratul mineral.Astfel s-a constatat ca apele de mina din S.U.A. polueaza peste 20 mii km/curs de apa. In Pennsylvania, se scot zilnic 20 mld. litri de apa acida din cauza trecerii ei prin zacamintele mineraliere adiacente straturilor de carbuni.

Purificarea lor se face prin retinerea in lagune de depunere. In general, se poate spune ca acest factor de mediu poate deveni agent poluant atunci cand se depasesc limitele echilibrului ecologic instaurat in anumite biotopuri. Chiar si asa, poate deveni un agent poluant atunci cand inunda si asfixiaza culturile sau acopera terenurile fertile.