Tema si viziunea despre lume intr-o nuvela

Temele cele mai importante intalnite in proza realista sunt familia si averea, teme pe care le regasim in multe dintre operele lui Ioan Slavici, prin urmare si in nuvela "Moara cu noroc", aparuta in anul 1881 in volumul "Novele din popor". Creatia literara "Moara cu noroc" este o nuvela realista, de factura clasica, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social), cu o intriga riguros construita, cu fapte verosimile si putine personaje, acentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune, avand o evidenta tendinta spre obiectivizarea perspectivei narative si detasarea naratorului fata de actiune, prin naratiunea la persoana a III-a.

Perspectiva narativa evidentiaza naratorul omniscient (heterodiegetic) si obiectiv, care, prin naratiunea la persoana a III-a, apeleaza la cele mai variate mijloace de analiza psihologica: dialogul, introspectia si auto introspectia si monologul interior.
Din punct de vedere structural, nuvela are saptesprezece capitole, inlantuite in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii, integrate fiind de incipitul si finalul nuvelei ce ilustreaza spusele batrinei soacre a personajului principal si da nuvelei circularitate si simetrie.

Perspectiva temporala se defineste printr-un timp real, actiunea incepand in preajma zilei de Sf. Gheorghe si terminandu-se de Paste, intr-un an de la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar perspectiva spatiala este reprezentata de un spatiu exterior, real, hanul Moara cu noroc si de un spatiu interior, psihologic, care reflecta conflictul interior al protagonistului.
Tema si ideea nuvelei argumenteaza structura realista si psihologica a acesteia, subliniind consecintele nefaste ale patimei pentru bani, atunci cand aceasta pune stapanite pe om, controlandu-i comportamentul si hotarandu-i soarta.

Conflictul interior este de natura etica si determina soarta personajelor in functie de abaterile de la normele morale, iar cel social, exterior, ilustreaza realitatile comunitatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, societate dominata de afaceri ilicite, in care influenta decisiva o are puterea banului.