Teoria generala a instruirii didactica generala

Modulul nr.1 – propus ca modul de bază, indispensabil pentru înţelegerea problematicii complexe a didacticii generale, include următoarele teme de studiu: a) definirea procesului de învăţământ; b) dimensiunile generale ale procesului de învăţământ; c) analiza procesului de învăţământ la nivel funcţional-structural; d) caracteristicile generale ale procesului de învăţământ.

Definirea procesului de învăţământ
Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ în cadrul căruia sunt realizate activităţile didactice (lecţii etc.) şi educative (ore de dirigenţie etc.) proiectate conform obiectivelor generale şi specifice stabilite la nivel de politică şcolară/universitară (vezi programele şcolare dar şi unele programe extraşcolare).

Aceste activităţi, integrate în cadrul instruirii, proiectată de profesor în contextul specific fiecărei discipline şcolare, au ca efect învăţarea didactică realizată de elev conform programelor şi manualelor şcolare, în clasă şi în afara clasei, în mediul şcolar şi extraşcolar.

Ambele activităţi – cea de instruire, proiectată de profesor şi cea de învăţare didactică, realizată de elev, ca efect direct şi indirect al instruirii – sunt subordonate unei activităţi cu un grad mai mare de generalitate, educaţia, studiată în partea I a cursului nostru. În această perspectivă, procesul de învăţământ este cunoscut şi sub numele de “proces instructiv-educativ”, iar teoria instruirii este considerată “subteorie a teoriei a educaţiei”

Prin activitatea de instruire / învăţare, subordonată activităţii de educaţie (care vizează formarea-dezvoltarea personalităţii prin acţiuni structurate pe baza corelaţiei subiect (educator) – obiect (educat), procesul de învăţământ contribuie la realizarea funcţiilor generale ale educaţiei, transpuse într-un context didactic specific, dependent de particularităţile fiecărei vârste psihologice, fiecărei trepte şi discipline şcolare.

În raport de funcţiile generale ale educaţiei şi de structura de bază a educaţiei, procesul de învăţământ include un ansamblu de variabile dependente sau independente de acţiunea directă a profesorului. Ansamblul acestor variabile delimitează dimensiunile generale ale procesului de învăţământ.

Dimensiunile generale ale procesului de învăţământ
Dimensiunile generale ale procesului de învăţământ sunt evidente în contextul abordării sistemice a variabilelor angajate în proiectarea activităţii didactice / educative.

Dimensiunea funcţională a procesului de învăţământ vizează un ansamblu de variabile dependente de sistem, stabilite la nivelul documentelor de politică a educaţiei: finalităţile macrostructurale (idealul educaţiei-scopurile educaţiei) care determină finalităţile microstructurale (obiectivele generale şi specifice ale procesului de învăţământ).

Modul de proiectare a acestor finalităţi depinde de ponderea acordată funcţiilor principale ale educaţiei care contribuie la realizarea funcţiei fundamentale a educaţiei, formarea-dezvoltarea personalităţii. De exemplu, sistemele de învăţământ care pun accentul pe funcţia politică în detrimentul celei culturale, întreţin, la nivelul procesului de învăţământ, tendinţa de politizare a conţinuturilor instruirii / învăţării.

Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ vizează o altă categorie de variabile, dependente de sistem: resursele pedagogice (materiale, umane, bugetare, informaţionale). Cantitatea şi calitatea acestora condiţionează gradul de reuşită al activităţilor proiectate şi realizate la nivelul procesului de învăţământ.

Avem în vedere: a) baza didactico-materială existentă la nivelul unei şcoli, unei clase de elevi, unei discipline de învăţământ (vezi mai ales în cazul unor discipline ca: fizica, educaţia tehnologică, educaţia fizică, informatica etc.); calitatea unei anumite generaţii de elevi dar şi calitatea unei anumite generaţii de profesori, dependentă de sistemul de formare iniţială şi continuă instituit la nivel naţional, teritorial şi local;

c) resursele bugetare alocate de la nivel naţional, teritorial şi local; d) resursele informaţionale existente în şcoală sau în zona şcolară (vezi calitatea bibliotecilor şcolare dar şi noilor instituţii – mediatecile şcolare care valorifică noile tehnologii informaţionale).

Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ reflectă modul de organizare a sistemului de învăţământ în ansamblul său: organizarea pe niveluri, trepte, cicluri, discipline şcolare dar şi organizarea anului şcolar (trimestre, semestre, vacanţe şcolare, examene, evaluări globale periodice etc.)

Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ vizează variabilele dependente exclusiv de cadrul didactic, variabile angajate în activitatea de proiectare, realizare şi dezvoltare (perfecţionare în raport de schimbările care apar pe parcurs) a unor activităţi didactice/educative concrete: lecţii, ore de dirigenţie etc.

În această perspectivă cadrul didactic are răspunderea proiectării, realizării şi dezvoltării unor activităţi didactice şi educative eficiente, cunoscând toate variabilele dependente de sistem adaptabile la condiţiile fiecărei, fiecărei clase de elevi, fiecărui elev în parte.