Teoria lui David Ricardo despre renta funciara

Desi Anderson a fost primul care a vorbit despre renta funciara diferentiala ( generata de deosebirile in fertilitatea diferitelor loturi de pamant) , iar Malthus a preluat multe din ideile lui fara sa recunoasca acest lucru , se pare ca Ricardo a cunoscut numai lucrarile lui West si Malthus , iar West a ajuns la concluzii asemanatoare cu Anderson in mod independent.

Superioritatea categorica a lui Ricardo fata de predecesorii sai in analiza rentei funciare consta in nivelul teoretic la care expune problema si in concluziile practice pe care le formuleaza .
Ricardo a pornit de la fenomenul cresterii preturilor la produsele agricole pe timpul sau, datorita atat volumului sporit de munca cerut de cultura loturilor mai putin fertile , cat si taxelor vamale la importul de cereale in Anglia , prevazute de "legile cerealelor" ( " corn laws") adoptate in anul 1815.

Spre deosebire de A. Smith insa Ricardo sustinea ca renta funciara nu este un izvor de valoare, ci consecinta faptului ca valoarea , deci si pretul produselor agricole tind sa creasca drept urmare a faptului ca in agricultura se cere relativ mai multa munca pe masura ce sunt atrase in productie terenuri mai putin fertile. Ricardo elaboreaza o teorie coerenta asupra rentei funciare diferentiale din agricultura capitalista, care a constituit un progres remarcabil in cunoasterea stiintifica, in ciuda faptului ca nici el nu reuseste sa dea raspuns la toate problemele legate de veniturile din agricultura , ca si a unor inexactitati care mai pot fi intalnite si in gandirea lui.

Iata , pe scurt, continutul teoriei ricardiene a rentei funciare:
Renta funciara reprezinta o parte din produsul pamantului care se plateste proprietarului funciar ( de catre arendas) pentru folosirea fortelor indestructibile ale solului. Ea nu trebuie confundata nici cu profitul, nici cu dobanda la capitalurile imprumutate. Cauza rentei o constituie caracterul limitat al pamantului arabil si deosebirile de calitate si pozitie ale diferitelor loturi de pamant , faptul ca atragerea in cultura a pamanturilor mai sarace duce la randamente mai mici, in ciuda volumului mai mare de munca (asa numita "lege" a randamentelor descrecande din agricultura).