Terorismul contemporan si impactul in securitatea globala

In cadrul stiintelor sociale, domeniul pe care il numim "studii despre terorism" reprezinta intr-o oarecare masura o anomalie. Dupa cum s-a subliniat de nenumarate ori, acesta este unul dintre putinele domenii ale stiintelor sociale in care nu s-a convenit asupra unei definitii a obiectului de studiu insusi. Aceasta dilema, care i-a impiedicat chiar si pe cercetatorii O.N.U. sa ajunga la un consens asupra unei definitii general acceptate a termenului de terorism, in ciuda celor aproape patruzeci de ani de eforturi, poate pune probleme serioase celor care cauta explicatii concrete.

In ce situatii se fac statele vinovate de terorism? Poate fi violenta justificabila atunci cand este folosita in numele libertatii? Acestea si alte intrebari stau la baza filosofiei politice, iar unul dintre marile neajunsuri ale studiilor este tocmai dificultatea cu care reusesc sa patrunda dincolo de suprafata dimensiunii violentei in terorism . Sa nu uitam ca terorismul este un fenomen complicat, divers, determinat de cauze multiple, caruia nu ii putem gasi o definitie clara si obiectiva, ce ridica probleme de ordin moral de o complexitate coplesitoare si rezista eforturilor noastre de a-1 intelege sau controla .

Abordarea diferita a conceptului de terorism si neajungerea la o definitie a acestuia unanim acceptata pana in prezent, nu a fost de natura sa conduca la o actiune conjugata si eficienta antiterorista. Dificultatea definirii provine din faptul ca, in esenta sa, terorismul nu a putut fi definit ca fenomen.Prima incercare de definire a fenomenului a avut loc in anul 1927, la Conferinta internationala de unificare a dreptului penal de la Varsovia. Desi la aceasta conferinta nu a fost folosit termenul de terorism, s-a incercat definirea fenomenului. In rezolutia adoptata la finalul conferintei se propunea sanctionarea unor acte ca: pirateria, falsificarea de moneda, comertul cu sclavi si utilizarea internationala a unor mijloace capabile sa creeze un pericol comun .

In anul 1930, are loc la Bruxelles cea de-a doua Conferinta de Armonizare a Dreptului Penal in cadrul careia, pentru prima data, este folosit distinct termenul de terorism, care este definit astfel: "Folosirea internationala a unor mijloace capabile sa produca un pericol, reprezinta acte de terorism ce constau in crime impotriva vietii, libertatii si integritatii fizice a unor persoane sau care sunt indreptate impotriva proprietatii private sau de stat, in scopul realizarii unor obiective politice sau sociale" .

In incercarea actuala de definire a terorismului international nu trebuie neglijate din experienta si acumularile din perioada interbelica, sub auspiciile Ligii Natiunilor, eforturile ce au dus la elaborarea "Conventiei internationale pentru prevenirea si reprimarea terorismului" din anul 1937. Aceasta reprezinta o importanta deosebita pentru subiectul in discutie, articolul 1 din document definind sintagma "acte de terorism", prin fapte criminale impotriva unui stat, al caror scop sau natura este acela de a provoca teroarea impotriva unei personalitati anume, a unor grupuri de persoane sau in public.