Testament de Tudor Arghezi

Tema este creatia literara, in ipostaza de mestesug, creatie lasata drept mostenire posteritatii.Poezia se constituie ca un monolog adresat de tata fiului sau. Lirismul subiectiv reiese din adresarea directa, dar si din marcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbe si pronume la persoana I-a si a II-a, singular, desemnand eul liric si interlocutorul imaginar.

Titlul poeziei are un sens conotativ si unul denotativ. In semn propriu, testamentul desemneaza un act juridic prin care o persoana se pronunta cu vedere la transmiterea averii sale dupa moarte. Titlul aduce aminte si de cele doua carti ale Bibliei, "Noul Testament" si "Vechiul Testament", care contineau invataturi religioase adresate de Dumnezeu omenirii. De aici deriva si sensul figurat al poeziei: poetul lasa mostenire o valoare spirituala, o carte, reprezentand creatia literara.

Poezia este alcatuita din cinci strofe care pot fi grupate in trei secvente poetive. Prima secventa, alcatuita din prima si a doua strofa, prezinta relatia dintre strabuni-poet-cititori urmasi. A doua secventa, care cuprinde strofele trei si patru prezinta rolul etic, estetic si social al poeziei. Ultima strofa, care constituie si ultima secventa, prezinta contopirea in poezie dintre inspiratie si tehnica. Astfel, poezia este impletirea a trei metafore: transformarea materialului in spiritual, estetica uratului si relatia talent si mestesug.

In prima strofa, poetul, in ipostaza de tata spiritual, isi lasa unica sa avere, o carte, care simbolizeaza creatia literara, unui fiu spiritual, posteritatii. Este prezentat drumul dificial al acumularilor, intelepciunii, pe care strabunii l-au facut. Poetul se considera un depozitar al valorilor generatiilor care l-au precedat.

In strofa a doua, opera realizata cu truda de poet devine cartea de identitate a urmasilor. Este de asemenea o treapta spirituala, sugerand ascensiunea.In strofa a treia, obiectele de lucrat pamantul ale bunicilor devin uneltele de scris ale poetului. Sapa si brazda devin condei, respectiv calimara. In viziunea lui Arghezi, prin arta, cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta interioara. El este un nascocitor al cuvintelor, un mestesugar, care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite" in "cuvinte potrivite" sintagma ce desemneaza creatia ca mestesug. Trecutul este sacralizat si devine indreptar moral.