Teste diagnostice bazate pe fluidele orale - saliva

Cele mai simple teste sunt cele care detecteaza prezenta sau absenta unei substante in saliva. Provocari tehnice majore sunt pentru testele care vor fi folosite pentru monitorizarea terapiei deoarece sunt necesare nivele exacte ale unei substante si sau metabolitii ei.
In aceste cazuri raportul concentratie plasmatica/concentratie salivara trebuie determinat experimental(Haeckel 1993). Saliva este deasemenea fluidul de electie pentru evaluarea sistemului imun mucozal(Mandel 1990).

Cel mai recent,fluidele orale au fost folosite ca sursa de ADN microbian sau al gazdei. ADN-ul extras din celule orale descuamate poate fi folosit la aflarea genotipului unei persoane. Aceasta si-a gasit aplicatii in criminalistica si poate fi folosita pentru diagnostic in viitor. Saliva are potential sa inlocuiasca sangele ,capacitatea de testare a unor stari sau boli(ex:diabet,boli infectioase, Parkinson,ciroza alcoolica,sindrom Sjogren,sarcoidoza). Obiective importante pe viitor sunt dezvoltarea unor noi teste diagnostice pentru detectia precoce a bolii ,definirea riscului individual la reactii adverse in urma administrarii unor medicamente,monitorizarea progresului terapeutic si rezultatele tratamentului.

Probleme cheie in dezvoltarea unor noi generatii de teste diagnostice includ selectivitatea,senzitivitatea,timpul de raspuns, valorile de3 interes,monstra reprezentativa si probabil cel mai important reproductibilitatea si stabilitatea precum si abilitatea de a evalua mai multe substante simultan. Pentru clinicia,cavitatea orala si fata sunt importante deoarece aici sunt prezente semne si simptome pentru boli sistemice si expunerea la factori de risc.

Markeri bioorali si masuratorile surogat sunt deasemenea exploratye ca metode de diagnostic precoce. Aceste tipuri de teste ,prin dezvoltare si imbunatatire vor putea fi folosite pe scara larga si vor fi metode acceptate de pacienti,medici,cercetatori si programe comunitare. Progresul continuu al tehnologiilor imagistice ofera posibilitatea ca folosind imagistica orala sa poata fi identificate semne precoce de degenerare osoasa scheletica.