Textul descriptiv, narativ, argumentativ, dialogul

Trimis la data: 2009-04-01
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 14
Nota: 9.38 / 10
Downloads: 16
Autor: Irina P.
Dimensiune: 42kb
Voturi: 38
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Textul descriptiv - „Din şoşeaua care vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj şi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armandia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa, unde se pierde în cealaltă şoşea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.
Lăsând Jidoviţa, drumul urcă anevoie până ce-şi face loc printre dealurile stâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Pădurii Domneşti, mai poposind puţin la Cişmeaua-Mortului, unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare, apoi coteşte brusc pe sub Râpele-Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline.

La marginea satului te întâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălăcită de ploi şi cu cununiţă de flori veştede agăţată de picioare. Suflă o adiere uşoară, şi Hristos îşi tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul mâncat de carii şi înnegrit de vremuri.

Satul parcă e mort. Zăpuşeala ce pluteşte în văzduh ţese o tăcere năbuşitoare. Doar în răstimpuri fâşie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albăstrui se opinteşte să se înalţe dintre crengile pomilor, se bălăbăneşte ca o matahală ameţită şi se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceaţă cenuşie. (…)

Casa învăţătorului este cea dintâi, tăiată adânc în coasta unei coline, încinsă cu un pridvor, cu uşa spre uliţă, şi cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare şi dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul uşii, unde se spală dimineaţa învăţătorul, iar după-amiază, când a isprăvit treburile casei, d-na Herdelea , străjuieşte o ulcică verde de lut. În ogradă, între doi meri tineri, e întinsă veşnic frânghia pe care acum atârnă nişte cămăşi femeieşti de stambă. În umbra cămăşilor, în nisipul fierbinte se scaldă câteva găini, păzite de un cocoş mic cu creasta însângerată.

Drumul trece peste Pârâul-Doamnei, lăsând în stânga casa lui Alexandru PoP-Glanetaşu. Uşa e închisă cu zăvorul; coperişul de paie parcă e un cap de balaur; pereţii văruiţi de curând de-abia se văd prin spărturile gardului. Pe urmă vine casa lui Macedon Cercetaşu, pe urmă casa primarului Florea Tancu, pe urmă altele… Într-o curte mare rumegă, culcate, două vaci ungureşti, iar o babă şade pe pripă, ca o scoabă, prăjindu-se la soare, nemişcată, parc-ar fi de lemn… Căldura picură mereu din cer, îţi usucă podul gurii, te sugrumă. În dreapta şi în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindu-şi feţele sub streşinile ştirbite de ploi şi de vite. ”

Textul este un discurs descriptiv: descrierea drumului care duce în satul Pripas şi care străbate satul.Vizibilă este funcţia referenţială, prin care se oferă lectorului informaţii obiectuale. Descriptorul/ lector, dotat cu competenţă lingvistică, un memorandum lexicologic,o descriere tip “carte poştală”, în care lumea este decupată în “unităţi”: drum, râu, pădure, cruce, case. Descrierea este un continuum de fraze în care putem interveni, privirea vagabondează într-un hazard al realităţii oferind descriptorului o libertate totală.

Descriptorul putea foarte bine să aleagă altă modalitate de ordonare a termenilor în spaţiu, lucru pe care îl şi face atunci când drumul este urmărit prin ochii lui Herdelea care părţseşte satul sau prin ochii naratorului care părăseşte universul ficţional. Descriptorul comentează lumea ficţiunii şi o interpretează, pe când descriptorul e un receptor a cărui activitate este fie retrospectivă, un receptor învăţăcel al descriptorului maestru care posedă cunoştinţe lexicale şi enciclopedice pe care le transmite în mod didactic. El descentralizează structurile logice ale enunţului şi centralizează structurile pragmatice ale participanţilor la enunţare (Ph. Hamon1)

Ordonând elementele unei topografii imaginare, descriptorul realizează o topografie a unui loc oarecare (după Fontanier), un enunţ didascalic prin care transmite lectorului/descriptor indicaţii explicite ale regiei necesare înţelegerii globale a textului. Această descriere estre făcută de narator cu rolul de a prezenta cadrul acţiunii, de a crea impresia de verosimilitate. Descrierea trăieşte la nivelul concret al textului numai sub forma cuprinsă într-o secvenţă (descrierea crucii) care urmează după o secvenţă ( descrierea drumului) şi precede altă secvenţă ( descrierea caselor) descrietrea este un succedaneu
artificial al realităţii deschise şi infinite: ea pare a se vărsa şi la un capăt şi la altul al drumului, sugerând o totală lipsă de graniţe.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.