Tiganiada de Ioan Budai Deleanu

Trimis la data: 2012-05-23
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 8.27 / 10
Downloads: 1
Autor: Cristina Stefania
Dimensiune: 14kb
Voturi: 10
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Autorul si-a declarat el insusi modelul, cel al literaturii neserioase, inceput inca din antichitate de Homer prin Batalia soarecilor cu broastele. In Epistola inchinatoare catre Mitru Perea isi alcatuieste, ca Cervantes, o biografie fantezista de tigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon si a ramas acolo. In finalul scrisorii parodiaza proiectele Scolii Ardelene de a evoca veridic trecutul national.
Tiganiada a fost redactata in doua versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasa si cu o actiune mai complicata, a doua, din 1812, mai echilibrata si mai artistica. Din pacate, ea nu a fost cunoscuta decit tirziu, publicata mai intii intr-o revista obscura, Buciumul roman in 1875 in prima varianta, iar in cea de-a doua abia in 1925. Eminescu nu a cunoscut-o.

Opera apartine genului epic in versuri, fiind o epopee eroi-comica. Este singura epopee romaneasca terminata, care are ca tema lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Cele douasprezece cinturi urmaresc doua fire epice: pe de o parte se nareaza aventurile tiganilor inrolati in armata lui Vlad Tepes, iar pe de alta parte aventurile lui Parpangel, in cautarea iubitei sale Romica, furata de diavoli. Ca in orice epopee care se respecta, eroii paminteni au dusmani si protectori supranaturali.

Autorul are simtul artei ca joc, subiectul si personajele fiind pretexte pentru o "comedie a literaturii" (N. Manolescu). De aceea, universului naratiunii ii corespunde un metaunivers, prezent in subsolul paginilor si alcatuit dintr-o armata de critici care supun "adevarul istoric" prezent in epopee unui tir de contestatii umoristice. Daca textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, fictiunea amestecindu-se cu critica fictiunii, pentru ca autorul "are simtul artei ca joc, intuitia gratuitatii si a absurditatii" (N. Manolescu). Exista, deci, doua niveluri ale operei:

a) povestirea propriu-zisa, care este "epopeea fricii cronice si a preocuparii pentru stomac" (N. Manolescu), care parodiaza motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestiti de altadata), muza inspiratoare, devenita aici o femeie cirtitoare cu gura mare si minte putina, sau lumea pe dos, caci epopeea incepe cu defilarea ordonata a tiganilor si sfirseste cu incaierarea acestora (intii ordinea, apoi haosul);

b) critica povestirii, ale carei personaje sunt intruchipari ale modalitatilor de receptare a textului: Onochefalos, care se mira ca Romica s-a putut transforma in tufa vorbitoare, reprezinta lectura literala; Idiotiseanu, care afirma ca nu toate cele ce se scriu sunt adevarate, reprezinta lectura naiva; Eruditian, care recunoaste imprumuturile de la alti scriitori, este lectura savanta.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.