Titu Maiorescu In chestia poeziei populare

Trimis la data: 2010-11-18
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 11
Nota: 9.21 / 10
Downloads: 115
Autor: Catalina Marcus
Dimensiune: 23kb
Voturi: 12
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ceea ce ma cred dator sa scot intai la iveala din studiul d-tale, si o fac cu cea mai mare multumire, sunt paginile in cari vorbesti de originea noastra italo-latina, si, fara a te opri la cunoscutele argumente limbistice, atingand numai in treacat datele istoriei, cauti sa patrunzi cu intuitia artistului taina mostenirilor etnice si sa ne arati supravietuirea sufletului roman in romanii de astazi, urmasii directi ai marilor cuceritori.
La el nu era si nu putea fi vorba de preocuparile folcloriste; miscarea folclorista, desteptata pe la 1864 in Anglia, de unde si-a primit si numele, nu a razbit pana la noi decat dupa incetarea activitatii lui Alecsandri. Si nici spre vreo amintire a caracterului latin pastrat in poporul roman, cum il intelegi d-ta, nu l-a purtat gandul pe atunci.

Poet mai intai de toate, poet national indeosebi, nu in intelesul latinitatii, dar desigur in intelesul luptei in contra protectoratului rusesc si a coruptiunii fanariote, Vasile Alecsandri este entuziasmat de partea frumoasa, omeneste frumoasa a poeziilor noastre populare, simte un fel de mandrie patriotica de a le arata in aceasta frumusete oarecum generala a lor nu numai francezilor, ci si germanilor si englezilor.Caci suntem in epoca dintre 1855 si 1866, epoca renasterii politice a Romaniei, care, dupa congresul de la Paris, este in mod asa extraordinar caracterizata prin solicitarea poporului roman de a-si exprima dorintele sub auspiciile marilor puteri de cultura europeana.

Alecsandri, a carui exceptionala valoare in literatura noastra sta in repercutarea tutulor curentelor de simtiri ale contimporanilor sai, vine si in ajutorul acestei miscari si cauta sa ne castige simpatiile occidentale, scotand la iveala mai ales acea parte - de altminteri reala - a manifestarilor sufletului nostru poporan, care se poate numi lirica si contemplativa, adica duiosia simtirilor si cumpatarea exprimarii.Inteleg ca d-ta ai pus accentul pe elementul energic al baladelor, fiindca el se potriveste mai bine cu criteriul d-tale etnic, insa acest criteriu nu trebuie luat exclusiv: in orice caz, el nu era si nu putea fi exclusiv la Alecsandri.

D-ta recunosti ca "Alecsandri a auzit si a inteles ca in murmurul poporului e o muzica naiva si sentimentala a doinelor ce se cuvine sa fie notata, ca este o muzica eroica a baladelor ce se cuvine si mai mult sa fie scrisa".Dar eu intreb: de ce "si mai mult"?Pentru Alecsandri, ca si pentru unii din noi, se cuvenea tot asa de mult sa fie pastrata sentimentalitatea doinelor, caci desi - dupa luminoasa d-tale cercetare - partea eroica si cumintenia politica sunt mai ales semnele mostenirii etnice, aceasta nu exclude partea sentimentala nici la romani, si cu atat mai putin la descendentii lor dupa o evolutiune culturala de atatea veacuri.

Indeosebi elementul eroic in poezia popoarelor din Orient, devenite pe atunci asa de "interesante", era cunoscut, de mai nainte, pentru albanezi, prin imitarile - fie si mestesugite - din Guzla lui Prosper Merimee, pentru sarbi, prin minunata culegere de poezii populare publicata de Karagici intre 1823 si 1833 si prin alte lucrari. Aici e multa voinicie, tot atata cruzime, uneori si brutalitate. Cine insa isi da seama de firea poetica a lui Alecsandri intelege indata ca pe el a trebuit sa-l atraga din poezia noastra populara mai ales elementul ei liric si contemplativ, si tocmai cu aceasta particularitate, pe care d-ta o depretiezi cu expresia "dulcegarie", Alecsandri ne-a facut mai bine primiti printre occidentalii de cultura literara din acea epoca.

Fireste ca o asemenea inrudire sufleteasca intre lirismul poetului si poeziile populare culese de el nu l-ar fi indreptatit niciodata sa introduca in textul baladelor schimbari cari le-ar falsifica. Toate poeziile in adevar populare, prin urmare foarte raspandite, se intalnesc insa in grupa poporului sub cele mai felurite variante. Cine nu se ocupa de autenticitatea folclorista, cu indicarea exacta a persoanei, a pronuntarii, a locului si a timpului, ci se ocupa numai de poezia populara in frumusetea si oarecum generalitatea ei, va culege, va combina, uneori va completa din multele variante forma definitiva, care dupa a lui simtire ii va parea mai conforma cu geniul poetic al poporului.

In aceasta alegere si consolidare de forma, Alecsandri, cu deplina buna-credinta, s-a lasat condus de partea sentimentala a poeziilor noastre, precum d-ta, cu aceeas buna-cre-dinta, te lasi mai curand condus de partea eroica. Dar nici la unul, nici la altul nu poate fi vorba de falsificare.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.