Toamna de George Bacovia

Inca din prima strofa a poeziei, poetul caracterizeaza vremea de afara ca fiind una "de plumb". Aceasta duce la aspectele vremii caracteristice anotimpului toamna, rece si mohorata, in care norii de ploaie plumburii isi fac mereu simtita prezenta.

Urmatoarele versuri ale primei strofe amplifica peisajul de toamna si mentin statutul de "poet al ploii" al lui Bacovia, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastra.

In a doua strofa se contureaza tabloul poetului si al fetei pe care o asteapta. Aceasta, abia vizibila prin perdeaua de picaturi de ploaie, este comparata cu luna, si ea greu de vazut noaptea, printre ramurile copacilor.

Ultima strofa definitiveaza peisajul de toamna. Targul pare salbatic si sever, iar tabloul acestuia este considerat "antic". Aceste aspecte reprezinta cauzele vremii mohorate si rece, prezenta in majoritatea operelor lui Bacovia din volumul "Plumb".

Bacovia, la fel ca si Eminescu, manifesta o aversiune fata de societate si isi deplange soarta care il obliga sa traiasca in aceasta societate. Din aceasta cauza, universul operelor sale este format din treistete, raceala, din insusi poetul care rataceste fara sens, dar si din culori inchise, cum ar fi negrul sau griul.