Traditie si innoire in romanul interbelic

Literatura manifesta o tendinta de depasire a unui spirit oarecum provincial. Se remarca o preocupare accentuata pentru europenism si pentru valorificarea originalitatii nationale.Dupa razboi, romanul domina proza romaneasca si reuseste sa-si insuseasca o tehnica narativa variata, sa treaca de la expunerea simpla la desfasurarea epica simultana pe cateva planuri, sa utilizeze cu succes rasturnarile de timp, sa incetateneasca monologul interior, sa lucreze cu proiecte simbolice, sa ia forma jurnalului sau sa-si ingaduie libertatile eseului.

Aparitia romanului modern se leaga de dezvoltarea lumii burgheze, de complexitatea relatiilor sociale si de procesul afirmarii individualitatii umane.Conceptia noua asupra raporturilor dintre oameni, dintre pasiunile umane si realitatile vietii, dintre om si societate a impulsionat romanul sentimental, romanul de moravuri si romanul social, ca si romanul de analiza psihologica. In roman, atmosfera intima a individului psihic se desfasoara in atmosfera colectiva a momentului social.

Criticul Pompiliu Constantinescu este de parere ca " Romanul are un suprem mesagiu introspectiv, pe plan tridemensional; el e geometrie in spatiu a sufletului omenesc".11 P.Constantinescu,"Studii si cronici literare",Ed.Albatros,Buc.,1984,pag.13.Romanul romanesc e social, ilustrand o succesiune de momente din evolutia societatii, la care individul se adapteaza, construind categoria psihica si sociala a parvenitului, sau este invins, zugravind categoria opusa a inadaptatului. Eroul tipic al romanului autohton e un simbol social; conflictul cu ambianta ii absoarbe energia, fie ca va cadea invins, fie ca va triumfa.