Trasaturile definitorii ale limbii romane

Substratul se considera ca apartin fondului autohton traco-dac aproximativ 150-175 de cuvinte (dupa unii cercetatori, numarul cuvintelor daco-gete folosite si azi in limba romana, ar fi mult mai mare ). Dintre acestea se pot enumera: balta, barza, brad, brau, buza, capusa, catun, cioara, coacaza, copac, groapa, grumaz, mal, mazare, magura, manz, naparca, parau, pupaza, strunga, soparla, vatra, viezure. Ar putea apartine limbii daco-gete si cuvintele cu origini nesigure, ca: branza, brusture, sau cu etimologii multiple: marar, tap.

Tot din daco-geta provin si cateva toponime: nume de rauri si localitati ca: Arges, Cris, Motru, Mures, Olt .De la daco-geti se pastreaza sunetele "A", "S" si "H"; si tot din limba de substrat provine un element de morfosintaxa, anume modul de formare al numeralelor cardinale de la unsprezece la nouasprezece si a celor care denumesc zecile.

2.5 Influente asupra limbii romane
Contactul romanilor cu popoarele vecine si cu altele mai indepartate prilejuite de relatiile politice, economice, social-culturale, a determinat patrunderea in limba romana, in diferite etape ale evolutiei sale, a unor cuvinte din alte limbi.

Theodor Hristea, in lucrarea sa "Sinteze de limba romana", afirma : "Influentele exercitate asupra limbii romane sunt foarte variate si ele explica mult discutata eterogenitate a vocabularului romanesc judecat in ansamblu [...] aceste influente n-au schimbat esenta Latina a limbii noastre. In schimb au influentat fizionomia ei lexicala."

2.5.1 Influenta slava asupra limbii romane
Cea mai importanta influenta asupra limbii romane incepe cu mijlocul secolului al VI-lea, odata cu migratia slavilor pe teritoriile de la sud de Dunare si pe cele de la nordul fluviului, convietuind cu populatia daco-romana si treptat fiind asimilati.

Procesul, deosebit de activ intre secolele al VII-lea - al X-lea, prelungidu-se pana dupa secolul al XIII-lea, are drept consecinte majore bilingvismul slavo-roman, reorganizarea Bisericii si oficierea slujbei in slavona, reorganizarea statala in cnezate si voievodate. Ulterior secolului al XIII-lea, in diferite etape istorice, limba romana a recurs la imprumutri slave, prin intermediul limbilor vecine :bulgara, sarbo-croata, ucraineana, rusa.