Trasaturile prozei realiste referire la o opera studiata - subiecte bacalaureat

Trimis la data: 2009-05-06
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 9.42 / 10
Downloads: 16
Autor: Irina P.
Dimensiune: 7kb
Voturi: 15
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Realismul este curentul literar în care realitatea este zugrăvită veridic şi cu obiectivitate, creând cititorului impresia că universul ficţional este o oglindă a realităţii. Scriitorul nu se implică în redarea întâmplărilor sau conturarea personajelor. Ilustrează împrejurări şi personaje tipice, reale, creând astfel tipologii de caracter: arivistul, demagogul, avarul, intelectualul, într-un stil impersonal, rece, obiectiv. Trasaturile prozei realiste referire la o opera studiata - subiecte bacalaureat
Trasaturile prozei realiste referire la o opera studiata - subiecte bacalaureat Tema „Enigma Otiliei” de G. Călinescu este un roman realist obiectiv de tip balzacian, în primul rând prin tema abordată: moştenirea, care declanşează şi mobilizează energii umane care se înfruntă. Titlui iniţial al romanului era „Părinţii Otiliei” (schimbat de editor) şi ilustra motivul paternităţii, concretizat în raportul dintre părinţi şi copii (Costache-Otilia, Pascalopol-Otilia şi ceilali ceilalţi), pe fundalul societăţii bucureştene de la începutul secolului al XX-lea.  

Tipologia personajelor Tipologia personajelor este de esenţă clasicistă; conturate realist , sunt caractere dominante de o singură trăsătură fundamentală, tipuri general-umane de circulaţie universală (avarul, arivistul, baba absolută), aşa cum concepea scriitorul „Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesantă decât când a intrat într-un tip”.   Romanul „Enigma Otiliei” reuneşte cea mai bogată galerie tipologică: - prin Costache Giurgiuveanu se continuă tipologia avarului din literatura română (Hagi Tudose) şi universală (Gobseck, Goriot, Grandet), conturăndu-se un personaj complex.

În raport cu moş Costache se definesc moral celelalte personaje, pentru ca el deţine averea care-i polarizează pe toti  

- Stănică Raţiu Este un Dinu Păturică modern, încadrându-se în tipologia arivistului. Avocat fără procese, energia lui nu se observă în muncă, el circulă în diferite medii, alfă, ştie tot, aşteaptă „ceva”, care să-i modifice modul de viaţă peste noapte, să-l îmbogăţească.  

- Aglae: acreala, lăcomia de bani, de avere, spiritul cârcotaş, răutatea sunt trăsăturile care alcătuiesc tipul „babei absolute”.  

- Titi Tulea, calificat de Otilia drept „prost”, repetent de câteva ori şi corigent, „vlăjgan molatic” de 22 de ani, nu citeşte pentru că lectura îi dă „dureri de cap”; este tipul debil mintal, imfantil şi apatic.  

- Felix Sima este definit chiar de Călinescu „martor şi actor”. Ca participant direct la acţiune, Felix este un personaj în roman, acţiunile, faptele, situaţiile în care este pus argumentează statutul de „actor”. Tot Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscută – strada Antim, casa lui Giurgiuveanu, majoritatea personajelor adunate la jocul de cărţi etc. – de care acesta ia act prin imaginile reflectate în conştiinţa acestui personaj martor.   - Otilia Mărculescu întruchipează eternul feminin plin de mister, tainic şi cuceritor, care fascinează prin amestecul de sensibilitate candidă şi profundă maturitate.

Tehnica detaliului Aspectul caselor cu o “varietate neprevazuta a arhitecturii”, din care naratorul surprinde “marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive”,”umezeala care dezghioca varul”,”uscaciunea, care umfla lemnaria” – toate facand din strada bucuresteana “o caricatura in moloz a unei strazi italice”.

Exteriorul casei lui Giurgiuveanu e prezent în detalii semnificative, sugerând calitatea şi gustul esteti: imitaţii ieftine, intenţia impresionării prin grandoare, vechimea şi starea dezolantă a clădirii: geamurile pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă pentru „a imita” vitraliile de catedrală; ferestrele erau de o înălţime „absurdă”, acoperişul „cădea cu o streaşină lată, totul era în cel mai ; zidăria era crăpată şi scorojită, din crăpăturile casei ieşeau îndrăjneţ buruienile”(aspect dezolant). Atenţia e apoi centrată pe un detaliu al casei, uşa, descrisă în amănunte: de lemn umflat şi descleiat, imensă, „de forma unei ferestre gotice”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.