Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam consta in trei parti, o anexa si 13 protocoale. Prima parte include amendamente importante la Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (TCE), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (Tratatul CECO), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA sau Euratom), precum si la Actul anexat deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin vot universal direct.

Partea a doua se refera la simplificarea tratatelor de instituire a celor trei Comunitati Europene, urmarind sa elimine prevederile care nu mai sunt actuale si sa adapteze textul anumitor prevederi. Aceasta parte prevede abrogarea Conventiei privind o serie de institutii comune, din 25 martie 1957, si Tratatul de fuziune, semnat pe 8 aprilie 1965.

Partea a treia contine prevederile generale si finale ale Tratatului: noul sistem de numerotare a articolelor (in Tratatul de la Maastricht, indexarea era facuta prin litere, prin Tratatul de la Amsterdam
este inlocuita cu o indexare pe baza de cifre), procedura de ratificare, versiunile lingvistice, perioada de valabilitate nelimitata.

In anexa este inclusa o lista de echivalare privind renumerotarea articolelor TUE si ale TCE. La Tratatul de la Amsterdam au fost anexate 13 protocoale privind: Uniunea Europei Occidentale si crearea unei politici comune de aparare, integrarea acquis-ului Schengen in cadrul Uniunii Europene, pozitiile adoptate de catre Danemarca, Irlanda si Marea Britanie referitor la unele aspecte, aplicarea principiului subsidiaritatii si a principiului proportionalitatii, protectia si bunastarea animalelor, rolul parlamentelor nationale in Uniunea Europeana etc.