Trubaduri si cavaleri

Trimis la data: 2007-09-18
Materia: Istorie
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 3
Nota: 8.60 / 10
Downloads: 1962
Autor: Cristina Ursache
Dimensiune: 10kb
Voturi: 82
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poetii francezi din Evul Mediu, care scriau despre dragoste si cavalerism, se numeau trubaduri. De regula erau de provenienta nobila si scriau intr-o limba neo-latina – langue d’oc din Provence. Poezia lor diferea foarte mult de poeziile care erau la moda in nord. Datorita Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur, devenita in 1137 sotia regelui Ludovic al VII-lea, acest lirist si cultul dragostei cavaleresti se raspandeste rapid in toata tara si chiar si peste granite.
Un nou stil in dragoste
De fapt aceste poezii erau destiate distractiei claselor sociale bogate. Totodata sunt oglinda fidela a schimbarii comportamentului social. Casatoriiile erau determinate de interesele politice si economice ale familiilor instarite si erau foarte putine sanse ca viitorii sati sa fie indragostiti. Pe langa aceasta, cavalerii erau deseori plecati la razboi departe de caminele lor, sotiile ramaneau singure, se simteau parasite si se plictiseau.

In cercurile inalte s-a propagat rapid ideea cavalerismului care se baza pe curajul si vitejia militara – virtuti estompate de valorile crestine – precum si perceptia extrem de idealizata a naturii dragostei. Aceatsa nu avea nimic comun cu egalitatea sexelor; calvalerul avea obligatia de a-si servi aleasa inimii si de a-i satisface orice capriciu.

Aceasta noua poezie acorda o importanta nemaintalnita omagiului in dragoste, fiind influentata de litratura araba, care venera dragostea si care a patruns in Europa Occidentala in urma cruciadelor din Palestina si Peninsula Iberica, ocupata in parte de mauri. Cavalerul se indragosteste de regula nebuneste de o femeie, care este de regula logodita sau maritata cu altcineva. Indragostitul isi ia angajamentul ca o va slui pe aleasa inimii pana la moarte – de regula din departare. Dragostea lor ajunge la implinire foarte rar, si daca intamplator aceasta are loc, trebuie pastrat secretul.

Manat de dragoste, cavalerul va face acte de eroism pentru a atisface dorintele femeii iubite. Aceasta la randul ei pretinde tot mai mult. In acest timp, femeia iubita devine sursa oricarei virturi, chiar daca aceasta, in realitate, are o atitudine de respingere.

Lancelot si Genoveva
Chretien de Troye, pe care multi il considera parintele poemului epic, a scri sla cererea stapanilor lui, Maria, contesa de Champagne si Filip de Alsacia, contele Flandrei, mai multe poeme inspirate din legendele despre regele Arthur. Cel mai renumit poem al sau, Troyes, il ae ca erou pe cavalerul Lancelot, indragostit de Genoveva, sotia regelui Arthur. Din poem reiese foarte clar ce era in stare cavalerul sa faca pentru aleasa inimii lui.

Pe atunci era considerata extrem de rusinoasa aparitia unui cavaler intr-o caruta. Lancelot, dupa o clipa de ezitare, se urca totusi intr-o caruta, dupa ce afla ca numai asa poate primi vesti despre regina. Chiar si aceasta mica ezitare atrage dupa sine dispretul Genovevei. Mai tarziu ea se resemneaza si il lasa pe cavaler in camera ei, insa dragostea de curtean (amour courtois) a acestuia va mai fi supusa multor probe.

Devotament dezbinator
Aceasta tema a influentat si literatura engleza. De exemplu, in secolul al XV-lea, Sir Thomas Malory, in cartea sa intitulata Morte d’Arthur, scrie depre prietenia, dragostea si pasiunea cavalereasca. El arata cum tradarea generata de pasiuni personale distruge legaturile cele mai puternice.

In conceptia lui Malory fidelitatea lui Lancelot fata de rege este macinata de dragostea adultera fata de Genoveva. Rezultatul nu este doar destramarea “Mesei Rotunde” a lui Arthur, ci si a regelui.

Romanul trandafirului
In aceasta epoca a fost foarte populara (dupa numarul manuscriselor ramase) opera lui Guillaume de Lorris, Romanul Trandafirului (Roman de la Rose), avand ca tema dragostea cavalereasca.

Prezentata ca un vis, este o alegorie despre un om, care este introdus de Oiseuse (Lenea) intr-o gradina, unde intalneste niste figuri ca Deduit (Voluptatea), Richesse (Bogatia), si Largesse (Generozitatea). La influenta Zeului dragostei, acest om se indragosteste de un trandafir si de atunci viata lui are un singur scop, sa rupa un boboc de pe acel trandafir. In realizaea acestui tel este ajutata sau impiedicat de diferite figuri alegorice, de exemplu, Politetea, Pericolul, Mintea, mila, Rusinea si Teama. In final intervine Natura si eroul poate rupe trandafirul mult dorit.

Dragoste condamnata la moarte
Multi, in multe variante, au prezentat in aceasta epoca, vechea poveste a lui Tristan si Izolda in lumina conceptiilor cavaleresti. Izolda este sotia regeli Marc, unchiul lui Tristan. Dupa ce indragostitii beau, fara sa banuiasca ceva, elixirul dragostei, Tristan de indragosteste de Izolda cu o dragoste patimasa, insa aceatsa pasiune este incompatibila cu loialitatea cavalereasca fata de rege. Acest conflict nu se poate rezolva altfel decat prin moartea indragostitilor.

Tema dragostei cavalesresti apare si in literatura italiana, unde in opera lui Danta, Divina Comedie, aceatsa invinge chiar si moartea. Opera este formata din trei parti. In prima Dante povesteste intalnirea lui cu spiritul lui Virgiliu, poetul roman care a fost trimis din ceruri pentru a-l calauzi pe Dante pe drumul spre dragostea lui din tinerete, Beatrice, acum moarta. Pentru aceatsa trebuie sa coboare in iad, unde se intalneste cu multi pacatori care, pentru pasiunile lor adultere au fost condamnati sa se invarta in intuneric, manati de un vant etern. De exemplu, Francesca si Paolo au fost pedepsiti pentru dragostea lor oarba si egoista.

Dantesi Virgiliu cutreiera iadul, vad toate mostruozitatile; apoi se intalnesc si cu Satana, dupa care trecand de centrul pamantului, la poalelel muntelui purgatoriului ajung “sub stele”. In varful muntelui, in “Paradisul pamantean”, Virgiliu isi ia ramas bun de la Dante, care in fine acolo o gaseste pe Beatrice. Aceasta il conduce mai departe, prin sferele raiului si devine tot mai frumoasa si mai sfanta in ochii admiratorului ei, iar in cele din urma ajung chiar la Dumnezeu. Aceasta este imaginea apoteotica a dragostei ca sentiment divin.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.