Tudor Arghezi

Pleaca in strainatate, in Elvetia si Franta, se retrage din viata monahala, trece prin momente grele si inregistreaza impresii care vor reveni, uneori dupa zeci de ani, in versuri si in pagini de proza. Spre sfarsitul anului 1910 se inapoiaza in tara, spre a-si clarifica situatia militara si se consacra scrisului.
Publicase, insa si pana acum. Poeziei de debut din Liga Ortodoxa ii urmara altele mai intai in aceeasi revista, primite cu entuziasm de Macedonski, care intampina profetic poeziile din acea perioada ale tanarului(care semna pe atunci cand cu numele sau de-acasa ion N. Theodorescu, cand Ion Theo).

Impresia de originalitate, de noutate, pe care o facea tanarul Ion Theo asupra lui Macedonski inca de la aparitia lui, o vom regasi la toti aceia care, de de aici inainte, vor lua contact cu productia succesiva a lui Arghezi, considerat tot mai mult ca cel mai stralucit continuator al lui M. Eminescu.
Colaborarile lui Arghezii cu versuri continuasera in alte reviste conduse de Macedonski sau aflate sub influenta acestuia (ca Revista moderna, Viata noua, din 1898, unde poetul semneaza Ion Th. Arghezi).

Incepand cu 1904, devine colaboratorul principal al revistei bilunare Linia dreapta (al carei director, mentionat pe frontispiciu, e prietenul poetului, V. Demetrius, Arghezi, pe atunci calugar inca, desi avand efectiv conducerea revistei, ferindu-se sa tina directia nominala din pricina situatiei sale de slujitor al bisericii), unde publica poezi dintr-un ciclu Agate negre, pe care nu avea sa le cuprinda insa in editia definitiva a versurilor sale, precum si unele consideratii asupra poeziei si mai multe pagini polemice. Tributare inca intr-o mare masura formatiei macedonskiene a lui Arghezi, Agatele negre indicau, totusi un talent neobisnuit de puternic, ele fiind, dupa cum remarca E. Lovinescu, poezii "de inspiratie larga ssi respiratie adanca".

Pe cind poetul se afla in strainatate, N.D. Cocea prietenul lui, scotand in februarie 1910 revista Viata sociala, deschide primul numar al revistei cu una din "agatele" argheziene, Ruga de seara, reprodusadintr-un caiet manuscris, incredintat lui Cocea, inca inainte de plecarea poetului din tara. Poezia a ramas pana astazi una din cele mai reprezentative ale creatiei argheziene, prin programul ei protestatar si caracterul ei de adevarat manifest poetic, pentru care N.D. Cocea in cuvantul sau "Catre cititori" il si considera pe Arghezii ca pe "poetul cal mai revolutionar al vremii noastre".