Tudor Arghezi - Testament

Trimis la data: 2007-10-04
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 7.07 / 10
Downloads: 11735
Autor: Sorana lumina
Dimensiune: 8kb
Voturi: 464
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poezia Testament sintetizeaza esenta gândirii estetice argheziene. Ideea fundamentala a poeziei este legatura indisolubila, organica, statornicita între poet si stramosii lui, “ramura obscura”, oameni simpli, “robi cu saricile pline de osemintele varsate-n mine”. Fata de acestia T. Arghezi considera ca are o datorie pe care trebuie s-o duca la îndeplinire.
Prima idee esentiala este aceea, ca poetul a înaltat prin arta sa cea dintâi “treapta”, si cea mai grea dupa un lung trecut de truda si suferinta al generatiilor care l-au precedat. Urmasii lui au datoria sa porneasca de aici si sa urce cu nadejde cât mai sus, sa împrastie definitiv întunericul în care si-au dus existenta înaintasii lor. Din “osemintele” si “cenusa din vatra” a stramosilor poetul face un “Dumnezeu de piatra”, “Hotar înalt cu doua lumi pe poale/ Pazind în piscul datoriei tale”. Într-un fel subtil, arta poetului capata un nou mod de militarism social în poezie, actul liric fiind transformat într-o razbunare a neferintelor strabunilor, caci în ea s-a strâns veninul tuturor generatiilor dinaintea lui. Verbul poetic se-ntoarce acum ca un “bici”, care “izbaveste-ncet, pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor”. Finalul poeziei este edificator în acest sens: “Robul a scris-o, Domnul o citeste/ Fara a cunoaste ca-n adâncul ei/ Zace mânia bunilor mei”.

A doua idee esentiala a poeziei este izvorul si natura artei, asa cum o concepe T Arghezi. Mai întâi poetul marturiseste foarte elocvent cum din “graiul cu-ndemnuri pentru vite” al strabunilor, s-au “ivit cuvinte potrivite”. Aceasta indica sursa principala a limbajului sau poetic: limbajul popular si familial al truditorilor pe ogoare. Din acest “grai” poetul selecteaza însa anumite cuvinte, care raspund mai bine conditiilor sale interioare si nazuintelor lui artistice, sugerând un mod anume de existenta: râpi, gropi adânci pe brânci, sudoare, bici, vite, plavani, ocara, sapa, sarici, rabdat, durere, mânie, robi, adica lumea saraciei si a suferintei, a vietii în zdrente, sub blestemul mucegaiului, al bubelor si al noroiului, al ocarii si al biciului.

Poetul “framânta” însa îndelung aceste cuvinte “mii de saptamâni”, fapt care corespunde unuia dintre principalele sale principii în procesul creatiei: travaliul artistic intens si îndelungat, transfigurându-le si conferindu-le valori estetice inedite. Una din problemele artistice importante în gândirea poetului o constituie, în aceasta poezie, estetica urâtului. Poetul recurge, pentru prima data în lirica româneasca, la “zdrente” din care face “muguri si coroane”, iar din “bube”, “mucegaiuri si noroi”, isca “frumuseti si preturi noi”. Pentru aceasta T. Arghezi promoveaza ideea ca în arta nu exista subiect urât sau frumos, ca în arta urâtul nu are nici un sens, ci numai exprimarea artistica gresita poate genera urâtul, numai tehnica artistica urâta sau lipsa de talent pot duce la realizarea unei opere literare inestetice.

În antiteza cu aceasta zona lexicala în care sunt surprinsi termeni ce dezvaluie o realitate sociala mizera, cuvinte din “graiul” cu îndemnuri pentru vite al poporului, se configureaza o alta zona lingvistica în poezie, de data aceasta constituita din cuvinte care sugereaza domeniul artei, adica al lumii create prin transfigurarea materiei primare si ridicarea ei la o înalta treapta artistica: icoane, muguri, coroane, miere, vioara, frumuseti, preturi noi, etc. Cuvintele încarcate de mari potente stilistice si capacitati de plasticizare, cu un mare coeficient de materialitate, de concretete sunt parca daltuite în piatra, parca scapara prin alaturarea lor în versuri.
Esenta tehnicii artistice argheziene consta în îmbinarea traditiei cu inovatia, a “slovei de foc”, cea inspirata cu “slova faurita”, cea îndelung muncita.

În poezia Testament abunda expresiile figurate, care nuanteaza si sporesc puterea de evocare a imaginilor, potentînd considerabil realitatea prezentata. Multimea de metafore si simboluri fac ca poezia sa dobândeasca mari reliefuri artistice [“seara razvratita care vine”, “cartea mea fiule-i o treapta”, “si leagane urmasilor stapâni”, “Le-am prefacut în versuri si-n icoane”]. Mentionam de asemenea si asocierile inedite de cuvinte, ca în epitetele: “nume adunat”, “seara razvratita”, “biciul rabdat” precum si unele comparatii care releva aceeasi sfera de viata a îndeletnicirilor aspre: “Ca fierul cald îmbratisat în cleste”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.