Ulita copilariei

La venirea pe lume a fratelui mai mic al naratorului l-a asteptat la poarta , desi el nu a stiut asta. L-a insotit apoi in toate etapele devenirii lui ca om , i-a vegheat primele descoperiri , i-a insotit primele drumuri prin casa , i-a facut cunoscuteprimele toamne si primele calatorii cand a putut pasi singur , la inceput in strae de fetita , apoi in haine baietesti vehind sa nu I se-ntample ceva si aducandu-I la Craciun pe dornicul mos , iar la Peste pe blandul Iisus. L-a invatat sa priveasca primavara , sa-nteleaga ca toamna aduce culori si frumuseti noi, sa se bucure de sosirea bunicului si sa treaca peste durerea unei cazaturi.

L-a insotit apoi la scoala si cand si-a facut acolo prieteni s-a bucurat de veselia lor , i-a vegheat primele experiente de adolescenta si a insotit dorul de calatorie pe care l-a acut atunci cand a terminat liceul. Devenit barbat a plecat in tara straina sa-si completeze invatatura. In ajunul plecarii a stat mult la portita auzind reprosul ulitei ca toti vin spre casa , numai el pleaca.

A asteptat cu bucurie vesti de la el , devenit acum barbat si participand la rezboiul care a zguduit omenirea fiind martora a vestilor care circulau intra mama si fiu in timpul acestei incercari. Bunicul a asteptat si el vesti de la baiatul sau.