Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Referat despre Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
2. Creatii ale autorului:
De-a lungul vietii, Camil Pettrescu a realizat diversitate de opera literare, printer care se numara: “Jocul ielelor”, “Suflete tari”, “Act venetian” (dramaturgie), “Patul lui Procust” (romane).

3. Incadrarea operei:
In “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea aomenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.

4. Definirea speciei:
Ca orice roman, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o intriga complicate la care participa numeroase personaje construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog, monolog interior, introspectie.

5. Tema:
Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolute.

6. Titlul:
Titlul romanuljui ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Ghiorghidiu prin noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul “noapte”, repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua “nopti” sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si trazboiul.

7. Perspectiva auctoriala:
Naratorul-personaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspective narativa. Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei, naratorul autodiegenic apeland la dialog, monolog interior, flashback si cuvinte cu valoare de symbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului.
Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub forma de flashback si analepsa. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, fontul si un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.

8. Rezumat:
Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Ghiorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent reservist in primavera anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. Romanul incepe printr-o disctutie de la popota, cand Ghiorghidiu adduce in present (timpul subiectiv) experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala”. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Moartea unui unchi de-a lui Ghiorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala.

Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc ”un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei”, domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se staduia sa se afla mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela.

Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrate d doua saptamani, nu-s gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca “niciodata femeia asta nu ma iubise” si-i cere sa divorteze.
Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Ghiorghidiu, fiind concentrate in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta “venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant”. Planuieste sa-I omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment.

Cartea a doua incepe cu capitolul “Intaia noapte de razboi”, care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati.
Deprinderea eroului din drama tortuara a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Ghiorghidui participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare.
Pe front Stefan Ggiorghidiu este ranit. Se intoarace in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut “gasi alta la fel”. Ii daruieste casele de la Constanta, bani, “absolut tot ce era in casa, de la obiecte de prêt la carti […] Adica tot trecutul”, ramanand singur.

9. Caracteristici/trasaturi:
Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative “Ultima noapte de dragoste”, care exprima aspiratia catre sentimental de iubire absoluta, si “Intaia noapte de razboi”, care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii.
Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nut raise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.
Este un roman modern deoarece: Stefan Ghiorghidiu este intellectual, foloseste mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari (iubirea, razboiul, statul).
“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman subiectiv deoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza propriile trairi, ganduri, sentimente si se implina in evenimentele pe care le nareaza.

Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului. Stefan Ghiorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca ELei ii placea sa discute politica, sa intervina indiscutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul “Diagonalele unui testament”, viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi esueaza.