Umanismul

Renasterea a promovat o conceptie sociala si filozofica umanista adica a pus in centrul preocuparilor omul. Ideea increderii in valoarea si posibilitatile lui de perfectionare, a luptat pentru egalitatea in drepturi a oamenilor, din aceasta cauza s-a vorbit despre renastere ca despre un cuvant umanist.

In tarile romanesti datorita nistor conditii mai vitrege,curentul umanist se dezvolta incepana cu secolul XVII cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si latina. In ciuda acestei intarzieri se poate vorbi de o circumstanta a ideilor umaniste inca din secolul XV si al XVI-lea prin contactul permanent al tarilor romane cu tarile europene.

Exista unele manifestari tipic romantice cum ar fi tendinta unor voievozi ca Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara de a edifica o cultura romana, de a dezvolta arhitectura, pictura si historografia(scrierea de cronici).In acelas sens trebuie subliniat faptul ca tarile romane se numara printre cele din centre ale tiparului din Europa.Incep sa se tipareasca la Targoviste primele carti de cult in limba slavona atat pentru romani cat si pentru popoarele slave vecine, ceea ce a avut profunde urmari asupra culturi est europene.

Specificul umanismului romane se cristalizeaza abia in secolul al XVII-lea prin activitatea si scrierile unor carturari ca: N. Milescu Spataru, cronicile lui Grigorie Ureche, Miron Costin si Ion Neculce urmati de D. Cantemir acesta din urma fiind cel mai important umanist roman. Iei au determinat in care se regasesc si insusiri ale acelui general european.