Umanismul

UMANISMUL

In Europa se dezvolta intre secolele XIV- XVI o ampla miscare cultural
cunoscuta sub numele de Renastere. Redescoperind valorile culturale
ale antichitatui greca-latine. Europa intra in aceste secole intr-un
proces activ de renastere care sa caracterizat prin inflorirea
stintelor si a astrelor prin mari inventii si descoperiri geografice.

Renasterea a promovat o conceptie sociala si filozofica umanista adica
a pus in centrul preocuparilor omul. Ideea increderii in valoarea si
posibilitatile lui de perfectionare, a luptat pentru egalitatea in
drepturi a oamenilor, din aceasta cauza s-a vorbit despre renastere ca
despre un cuvant umanist.

In tarile romanesti datorita nistor conditii mai vitrege,curentul
umanist se dezvolta incepana cu secolul XVII cand apar primii
carturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si
latina. In ciuda acestei intarzieri se poate vorbi de o circumstanta a
ideilor umaniste inca din secolul XV si al XVI-lea prin contactul
permanent al tarilor romane cu tarile europene. Exista unele
manifestari tipic romantice cum ar fi tendinta unor voievozi ca Mircea
cel Batran, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara de a edifica o cultura
romana, de a dezvolta arhitectura, pictura si historografia(scrierea
de cronici).In acelas sens trebuie subliniat faptul ca tarile romane
se numara printre cele din centre ale tiparului din Europa.Incep sa se
tipareasca la Targoviste primele carti de cult in limba slavona atat
pentru romani cat si pentru popoarele slave vecine, ceea ce a avut
profunde urmari asupra culturi est europene.

Specificul umanismului romane se cristalizeaza abia in secolul al
XVII-lea prin activitatea si scrierile unor carturari ca: N. Milescu
Spataru, cronicile lui Grigorie Ureche, Miron Costin si Ion Neculce
urmati de D. Cantemir acesta din urma fiind cel mai important umanist
roman. Iei au determinat in care se regasesc si insusiri ale acelui
general european.

In istoria noastra principalele forme de cultura au fost: traducerea
si tiparirea de texte religioase, publicarea cartilor
populare("Alexandria" si "Esopia")scrierea de cronici (letopisetele).

Primele forme ale historiografiei au fost inscriptiile in limba
slavona de pe prietele de mormant asezata de Stafan cel Mare in
amintirea stramosilor sai in bisericile din Radauti si Putna. Cu
aceste pietre s-a nascut ideea de a se consemna in scris anumite fapte
istorice. Stefan cel Mare poate fi considerat chiar initiatorul si
historiografiei noastre intru cat in timpul domniei lui a fost scrisa
prima cronica(cronica lui Stefan cel Mare).