Unirea Basarabiei cu Tara Romaneasca

Cu prilejul Congresului ostasilor moldoveni de la Chisinau, din 25 septembrie/octombrie 1917, s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul tarii. Ca for coordonator al sau a fost format Consiliul Directorilor. Acesta a anuntat autonomia Basarabiei. Presedinte al sau a fost ales loan Inculet. In conditiile primejdiei reprezentate de pretentiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut si Nistru si folosindu-se de prevederile Declaratiei drepturilor popoarelor din Rusia, in decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca.

Tulburarile provocate de bolsevici in Moldova, in conditiile destramarii unitatilor militare ruse o data cu lovitura de stat bolsevica din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, pericolul intreruperii legaturilor intre guvernul de la lasi si serviciile romanesti dislocate, prin refugiu, in sudul Rusiei, au creat noi agitatii in Basarabia. Consiliul Directorilor a cerut sprijinul armatei romane, care a patruns, in aceste conditii, in provincie.

La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a intrerupt, prin urmare, reiatiile diplomatice cu Romania.In ianuarie 1918 si-a proclamat independenta Ucraina. Complet izolata, Republica Moldoveneasca si-a proclamat, la randul sau, la 4 februarie 1918, independenta. La 27 martie/9 aprilie 1918 ,Sfatul tarii, care cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor - 138 deputati - a adoptat, cu majoritate de voturi, hotararea Basarabiei de a se uni cu Romania.

Desfasurarea primei conflagratii mondiale a adancit si criza de structura a regimului dualist austro-ungar si a impus rezolvarea situatiei provinciilor locuite de catre romani, si anume, Bucovina si Trsnsilvania. Bucovina a fost teatru de razboi, numerosi tineri fiind inrolati in armata austro-ungara, ceea ce a agravat suferintele locuitorilor sai. Totodata, ea a constituit un subiect al planurilor Vienei in incercarea de reorganizare a Imperiului pe baze federale. Lupta nationala s-a radicalizat in provincie, in conditiile infrangerilor suferite de Puterile Centrale.

Numerosi ostasi romani din fosta armata austro-ungara, cazuti prizonieri in Rusia, s-au inrolat in detasamentele de voluntari care sustineau lupta pentru unitate nationala. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la lasi primul detasament de voluntari transilvaneni si bucovineni. Situatia romanilor din Bucovina s-a inrautatit in toamna anului 1918 cand Austro-Ungaria, practic, se prabusise. Se vehicula teza anexarii de catre Habsburgi, ca o ultima solutie de salvare, a Bucovinei la Galitia, in timp ce Ucraina ridica pretentii de stapanire asupra provinciei romanesti si ameninta cu interventia armata.

Din initiativa lui Sextil Puscariu si lancu Flondor, s-a convocat, in aceste conditii, la 14/27 octombrie 1918, o Adunare a reprezentantilor populatiei romanesti din provincie. Aceasta a decis unirea Bucovinei cu teritoriile locuite de romani, din Austro-Ungaria, acum, practic prabusita. S-a ales un Comitet Executiv si un Consiliu National. Lider politic a fost ales lancu Flondor. Populatia romaneasca si-a manifestat astfel, libera de orice ingerinta, vointa de a se uni cu Tara. Interventia trupelor ucrainene l-a determinat insa pe Flondor sa ceara sprijinul armatei romane.