Volohii, romanii uitati

"Sa ziceti acolo, la Rumania, ca toti romanii sa vina aici, la Mihai Canalos, si-ntr-o casa toti om trai! Sa ziceti ca sanjele-a lu' meu ii rumanesc. Numa' rumanesc ii. No, ase. Sanjele a lu' meu n-o fost rusesc nigda (niciodata)!"
La 150 km de Sighetul Marmatiei si 100 km de granita Poloniei si a Ungariei, in regiunea Carpatilor Padurosi, descoperi o mana de oameni care te surprind cu un grai ce suna a ceva al tau, al romanului din spatiul carpato-danubiano-pontic.

Desi greu de inteles, acesti oameni vorbesc limba romana veche, pastrata de secole in acel spatiu inchis. Nimeni nu stie cu exactitate cum s-au format aceste comunitati, cum au ajuns pe meleagurile ucrainene si cum de vorbesc limba romana.

Documente istorice, putin cunoscute, din zona arata ca pe la 1364, in zona Munkacevo, au fost infiintate cateva puncte de graniceri la care au fost adusi militari volohi. Tot in acea perioada, se pare ca au fost infiintate sapte puncte de graniceri si in zona Poroscovo unde lucrau tot volohi. Pornind de la aceste date istorice s-a dezvoltat teoria ca volohii din Poroscovo ar fi urmasii acestor militari. Conform altui scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi s-ar trage din ciobanii volohi veniti din zona. Alta teorie este cea care spune ca volohii au locuit in trecut in localitati din jurul orasului Mukachevo, dar au fost mutati in Poroscovo cu scopul de a lucra la caramidarie.

Acestia s-au stabilit in zona in care se gasesc si acum, fiind izolati de alte comunitati romanesti. Recensamintele maghiare din anii 1900 si 1910 nu consemneaza existenta volohilor ( nu al celor din categoria "olah" care inseamna valah sau roman), cel mai probabil fiind trecuti la categoria rutenilor (ucrainienilor), asa cum s-a intamplat in 2001 la recensamantul realizat in Ucraina.