Zorile - bocete

ZORILE






Din obiceiurile care se practic` la moartea ]i dup`, a unui om, am ales, pentru acest referat, o specie de bocete,Zorile,care au o vechime foarte mare,practicanii acestui obicei susin c` l-au mo]tenit din vremea lui Burebista.{ntruc[t acest gen de bocete pare straniu,fa` de obiceiurile care se practic` la ora actual` [n multe zone ale `rii se cuvin c[teva preciz`ri.Iat` ce concluzioneaz` Victor Kernbach :
„Mitologia rom@neasc` [mparte universul nu [n „rai” ]i „iad” (care s[nt noiuni cre]tine),ci [n cele dou` t`r[muri: t`r[mul acesta, adic` lumea real`, imediat`, palpabil`, supus` integral capacit`ilor senzoriale omene]ti, ]i t`r[mul cel`lalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralel`, magic`, suprasenzorial`, detectabil` [n revelaiile ei, [ns` [n mod curent impalpabil` pentru om, o lume [n care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negre]it s` se [ntoarc` pe t`r[mul s`u, legea obligatorie funcion[nd [n omul [nsu]i, sub forma chem`rii ob[r]iei lui.”
Religia cre]tin` nu a reu]it s` elimine din obiceiurile str`mo]e]ti foarte multe obiceiuri ]i tradiii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligat` s` le preia ca atare, cu u]oare cosmetiz`ri.Cercet`rile efectuate [n decursul timpului au demonstrat aceste realit`i.S` [ncepem cu cercet`rile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fa`.
„Sub cuv[ntul zori se [nelege o specie anumit` de bocete, care s[nt cunoscute ]i uzitate, dup` c[te ]tiu eu p[n` acuma, numai [n Banat ]i care se c[nt` nemijlocit [nainte de rev`rsatul sau pe la rev`rsatul zorilor ]i mai ales [n prima diminea` dup` repauzarea unui fecior,a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine,a]adar, parte de la z[nele Zori care se invoc` spre de]teptarea celui repauzat, parte de la timpul c[nd se c[nt`. Iar c[ntarea sau bocirea lor se exprim` prin verbul a c[nta. De aici vine c` [n unele p`ri aciunea acestei specii de bocete se nume]te strig`tul sau strigarea zorilor, iar [n altele c[ntecul zorilor.
{n ]irele urm`toare reproducem Zorile proprii, adic` numai acele bocete [n care se invoc` z[nele cu acest nume.
{n comunele din jurul Maidanului ]i [ndeosebi [n Cacova ]i Varadia cum moare cineva [n familie ]i se l`e]te vestea despre cazul morii, prin comun`, m[ne [n zori, patru,]ase ori opt femei dintre cos[ngeni, - ori ]i str`ini – venind la casa celui mort se a]eaz` jum`tate la un clo ]i cealat` [n cel`lalt col de-a lungul casei ]i [ncep alternativ a striga Zorile c[nt[nd.
Trupa prim` c[nt` cu un glas jalnic – p`trunz`tor strofa [ntreb`toare, iar cealalt` asemenea cu acela]i glas r`spunde :
-- Zorilor,surorilor,
M[ndrelor voi z[nelor ! Toate pe el mi-l petrec,
Ian gr`bii voi de zilii --Zorilor,surorilor
}i pe Ion [l [nt[lnii M[ndrelor voi z[nelor!
}i-l [ntoarcei [napoi Ian gr`bii voi de zilii.
S` vin` el iar cu voi Apoi bine voi s` facei
L-ast` lume luminat` Pe el [napoi s`-ntoarcei
De Dumnezeu bun l`sat`. L-ast` lume minunat`
La v[nt,ploaie ]i la soare De bun Dumnezeu l`sat`.
}i la ap` curg`toare. La v[nt ploaie ]i la soare
--Noi, acum vezi c` gr`bim }i la ap` curg`toare;
Iac` deloc c` zilim La frai,surori ]i la mam`
Dar nu-ntoarcem [napoi Care pe ea cu dor o cheam`.
Pe Ion a veni cu noi --Bine,c` noi o vom gr`bi
Ci c` vremea ne-a venit }i de loc c` vom zili
De pornit la r`s`rit Dar cine-n lume c` poate
Unde-un m`r m[ndru-nflorit S`-mplineasc` doruri toate?
De tot c` s-a ve]tejit. Ce ursita a ursit
--Zorilor,surorilor, }i-n lume s-a [mplinit
M[ndrelor voi z[nelor ! R`m[ne nestr`mutat,
Ce gr`bii voi de zilii Chiar ]i pentru [mp`rat.
}i pe Ion [l desp`ii A pl[nge putem ]i noi
De jocuri nejucate Dimpreun` ]i cu voi
De lucruri nejucate Pl[ngei ]i voi codrilor
De flori mirositoare ? M[ndrelor p`durilor.
D-albe ]i rumenioare Pl[ngei ]i voi munilor
--Noi gr`bim, vezi de zilim }i voi m[ndre v`ilor.
Nu pe Ion s`-l desp`im Pl[ngei ]i voi apelor,
De jocuri nejucate Dimpreun` pietrelor.
De lucruri nelucrate Pl[ngei dobitoacelor,
De flori mirositoare Dimpreun` lemnelor.
D-albe ]i rumenioare Pl[ngi tu lun` ]i tu soare
Ci c` vremea ne-a venit C[nd omul din lume moare
Acum iar` de pornit Pl[ngei ]i voi patru v[nturi
C`ci, c[te flori [mpipesc, Din toate patru p`m[nturi.
Toate pe una j`lesc. Pl[ngi o lime ]i alin`
Toate lui se-nchin` cu dor. Clipa cu suspinuri plin`
}i c[te din lume trec, C` o stea iar a c`zut
}i din lume a trecut.

{n comuna Ecica, comitatul Torontal, fetele ]i nevestele, care se adun` ca s` strige Zorile, le c[nt` mai [nt[i [n odaia, unde se afl` mortul,apoi ies afar` ]i se siue undeva la o [n`lime oarecare pe paie sau pe o claie de f[n ]i de acolo le c[nt` :
--Zorilor
Surorilor,
Unde-ai z`bovit
De n-ai [nflorit
}i azi diminea`
Ca eri diminea`?
--Noi am z`bovit
La Iele-am privit
La Iele cu lacr`mi
C` s-a desp`rit
T[n`ra M`riu`
De c`tre m`icu`
De c`tre t`icu`
De c`tre fr`iori
De c`tre surori?…

Textul acesta precum ]i cel al celorlalte bocete, care se mai c[nt` la aceast` ocazie e [nsoit de o melodie frumoas` ]i duioas`, [nc[t stoarce lacrimi de la toi cei ce o ascult`.
{n comunele Domanu ]i Colnic din Comitatul Cara]ului [n Banatul timi]an se adun` de naintea sau sub fere]tile casei, unde se afl` mortul, nou` femei c[nt`toare ]i post[ndu-se aicea [ncep a striga Zorile, ca s` ajute celui repauzat,doar` se de]teapt`.
C` zorile s-au v`rsat
...