Comentariu la poezia singuratate de mihai eminescu
Comentariul poeziei Singuratate de Mihai Eminescu
Comentariul poeziei Singuratate de Mihai Eminescu - În compoziţia poeziei se disting două planuri. Primul plan inseră 1-7 strofe ce adîncesc atmosfera singurătăţii, tristeţii şi melancoliei. În celălalt plan se includ ultimele 3 strofe ce activează starea eului liric datorită apariţiei iubitei.Comentariul poeziei Singuratate de Mihai Eminescu
Comentariul poeziei Singuratate de Mihai Eminescu - Poezia începe cu imaginea unui spaţiu mediu al eului liric: perdele, masă, foc, sobă, care denotă atmosfera de intimitate tensionantă. Antiteza „focul pîlpîe în sobă / iară eu pe gînduri...” determină o stare emoţională bruscă. În camera iluminată de pîlpîitul flăcării din sobă, se proiectează chipul prizonierului al amintirilor.
Titu Maiorescu - Eminescu si poeziile lui
Regina României, admiratoare a poeziilor lui, a dorit sa-l vada, si Eminescu a avut mai multe convorbiri literare cu Carmen Sylva. L-am vazut si eu la Curte si l-am vazut pastrând si aici simplicitatea încântatoare ce-o avea în toate raporturile sale omenesti. Dar când a fost vorba sa i se confere o distinctie onorifica, un bene-merenti sau nu stiu ce alta decoratie, el s-a împotrivit cu energie.
Supratema timpului la Eminescu
Apar astfel diverse viziuni ale timpului, imagini lirice variate, ce infatiseaza timpul ca eternitate sau ni-l prezintă din perspectiva efemeritatii. Varietatea imaginilor lirice ale timpului apare ca o consecinţa a genialitatii poetului. Acesta reia aceeaşi tema privind-o din diverse aspecte, analizând-o in profunzime, oferindu-i diverse simboluri.
Observam astfel ca poetul are o imagine pozitiva asupra trecutului plin de glorie, de oameni iluştri si de faima: ”Când privesc zilele de aur a scripturilor romane/ Mă cufund ca intr-o mare de visări dulci si senine.”(Epigonii) Prezentul apare sub un aspect negativ când poetul se refera la epigonii ce nu ştiu sa pretuiasca pe predecesori.
Eminescu
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt =i mare,
Colò unde te-asteapta toti ingerii in cor,
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cântare
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Iubirea si natura in opera eminesciana
În poezia „ Floare albastră” ea e „ roşie ca mărul”, în „ Crăiasa din poveşti”, „....Păru-i galben,/ Faţa ei lucesc în lună,/Iar ochii ei albaştrii/ Toate basmele s-adună”
În faza a doua, iubita sugerează dezamăgire, incapabilă să se înalţe la gândirea eului liric, la ideal.
Iubita este rece, străină, statuară, poetul fiind dezamăgit pentru că „ totuşi este trist în lume”.
Luna - demonul straveziu al lui Eminescu
Iar dacă luăm în considerare faptul că luna este un element al naturii întâlnit mai ales în poeziile romanticilor, atunci cel mai bine se va regăsi în lucrările unuia din marii poeţi români, a cărui “întreagă creaţie se naşte din nostalgia paradisului.
Postmodernismul in poezia Georgica a IV- a - Bacalaureat
- Umberto Ecco defineşte această perioadă drept una de inocenţă pierdută „care e marcată de ironie, joc metalingvistic şi enunţ la pătrat”
- dialogul cu tradiţia este interesant prin felul în care aceştia interpretează valorile tradiţiei. Mai precis se schimbă registrele (tragicul → comic/grotesc) sau se relativizează valorile
- postmodernismul se defineşte printr-o dorinţă de înglobare a trecutului, referindu-se la toată poezia scrisă înainte
- „Pentru postmodern tradiţia e o povară purtată cu graţie, asumată critic şi ironic” (N. Manolescu - „Despre poezie”) (!)
- simţul critic şi ironia sunt aspectele particulare ale postmoderniştilor (!)
(a) „Georgica a IV–a ” – postmodernism (cărtărescian)
Expresionismul in poezia Eu nu strivesc Corola de minuni a lumii - bacalaureat
- obiectul expresionist este acela care trădează relaţiuni cu Iluminatul
- este obiectul înzestrat cu puterea transcendentă sau mai precis acela care poartă în el scânteia divină / mister
- acest obiect nu poate fi cunoscut decât prin proiecţia luminii sufletului asupra sa, adică prin iubire
Comparatie intre poeziile Lacul, Emotie de Toamna si Izvorul Noptii
In strofele II si IV este surprins momentul plimbarii pe lac in imaginatia eului liric. Atmosfera de intimidate este redata prin cuvintele “luntrea mica”. Apa devine faptasa bucuriei indragostitilor, tot odata ea si o imagine auditiva “Unduioasa apa sune”.
Ipostaze si semnificatii ale unor motive asociate naturii in poezia romantica si bacoviana
Prima secventa poetica prezinta intr-o tonalitate sagalnica, familiara,monologul liric al fetei care reprosaza barbatului absenta din lumea ei.Interogatia care deschide textul enumera simbolurile universului spiritual al geniului:stele,nori,ceruri inalte. Contestarea ce geniul apartine “categoriei departelui”,ii prilejuieste fetei temerea pentru destinul iubirii in cuplu (De nu m-ai uita incalte/ Sufletul vietii mele),dar si ingrijorarea pentru soarta barbatului, care ignora ca fericirea se realizeaza doar in plan terestru,uman.
Poezia Plumb - George Bacovia
În aceste condiţii poetul nu se poate redresa, nu se poate înălţa şi ultimul vers, aduce consolarea şi resemnarea “şi-i atârnau aripele de plumb” sugerând zborul în jos, care cădere este surdă şi grea.
Între aceste coordonate ale realităţii exterioare şi interioare se desfăşoară monologul tragic al poetului într-o atmosferă tulburătoare prin moarte (la nivel semantic) iar pe de altă parte prin repetiţia cuvântului plumb folosit obsesiv ca determinant. Apare de trei ori, în fiecare strofă în rima versurilor 1 şi 4 la cezura versului 2.
Poezia pasoptista
Poezia pasoptista.Pentru intelegerea rolului pe care il avea ideologia pasoptista in orientarea, indrumarea si stimularea maselor largi populare la lupta ampla de transformare social-economica, de reorganizare burghezo democratica a societatii romanesti si de eliberare nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care M. Kogalniceanu (acel arhitect al modernizarii societatii romanesti) il dadea cuvantului "politica" : "politica ... a ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne ; la dansa tintesc si largile tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile, si propasirea industriei, care asociaza, oranizeaza, produce si raspandeste.
Poezia Pasoptista
Poezia Pasoptista - In 1821, cand au incetat domniile fanariote si s-a revenit la domni pamanteni, s-au creat premizele unei europenizari economice si spirituale a patruns in scoli limba franceza si astfel intelectualii scoliti au inteles necesitatea modernizarii societatii romanesti si au imbinat, intr-un mod irepetabil, utopia cu pragmatismul, desfasurandu-si fortele si energiile in toate domeniile de activitate, inclusiv in cel cultural si literar. Poezia Pasoptista
Concepte matematice si filosofice in poezia lui Nichita Stanescu
Se pare că, într-adevăr, cartea lui Euclid l-a marcat cel mai puternic pe Nichita, încă de la vârsta când nu ştia că va scrie poezie. Savantul a lăsat lumii o operă monumentală prin cartea sa, carte de căpătâi a multor minţi luminate de-a lungul a peste două milenii. Într-un interviu acordat lui Nicolae Prelipceanu şi apărut în Tribuna la 31 martie 1983, adică exact în ziua în care poetul împlinea vârsta de 50 de ani, Nichita declară: "Una din cărţile care m-au marcat a fost Postulatele lui Euclid, pe care eu le-am citit într-o ediţie foarte veche, texte traduse din greacă, dacă bine-mi aduc aminte, pe care eu le luasem drept texte de geometrie, habar n-aveam că ele aveau să exercite o influenţă poetică fantastică asupra mea, ulterior."
Iubirea in poezia lui Mihai Eminescu
Eminescu vede în iubire, ca şi în natură, cadrul cel mai firesc în care-şi poate afirma patosul vieţii şi aspiraţiile personalităţii sale.Compoziţia sufletească a poetului este determinată de însuşirea lui de om al pământului nostru, al naturii autohtone, în mijlocul căreia el nu se simte niciodată străin şi singur, ci, dimpotrivă, înţeles şi ocrotit de elementele naturii în simţirea-i duioasă şi calmă şi în nevoia lui de mângâierile multiple ale iubirii şi de împlinirile ei generatoare de viaţă, de forţă creatoare, de încredere şi lumină.
Elemente sacre in poezia interbelica
Elemente sacre in poezia interbelica - Perioada interbelică, dintre cele două războaie mondiale, este perioada unei noi sensibilităţi poetice, a unei noi conştiinţe de sine a poeziei care avea să se înscrie în mişcarea de idei europeană, în circuitul ei valoric, de creaţie. Era o evoluţie dialectică, obiectivă.Elemente sacre in poezia interbelica
Medie note: 8.16 / 10
Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.
Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!