In vreme de razboi-caracterizare stavrache
In vreme de razboi - caracterizare Stavrache
Protagonistul nuvelei psihologice in vreme de razboi este un personaj avar, lacom sau rapace.In constructia acestui personaj autorul foloseste o metoda naturalista prin care se ilustreaza “o tara ereditara a unei familii in care un frate inebuneste, iar celalalt se face talhar ca popa si delapidator ca ofiter”.
In vreme de razboi
Lantrile cauzale sînt într-o ordine crescîndă si radată de la simpla criză, psihologică de la început care abia se înfiripa, ea se adîncese mereu si teptat sus imperiul obsesiilor, conducînd la trecerea de la stările halucinatorii la starea explosivă si violentă, premergătoare nebuniei, declansînd iremediabil dementa, iar actiunile eroului sînt dirijate treptat de presimtirea că popa Iancu nu e mort, de obsesia întoarcerii fratelui si de starea de violentă din momentul confruntării directe cu acesta. Autorul prezintă astfel, un caz patologic, o fisă clinică, ce are ca mobil patima înavutirii. Stavrache este, în acelasi timp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind în contextul unui mediu social, în care setea de îmbogătire are consecinte nefaste asupra individului, dezumanizîndu-l.
Ion Luca Caragiale - In vreme de razboi
În 1870 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, sufleur în trupa lui Pascaly.De la 20 iunie şi până la 24 octombrie, Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti.
In anul 1885 se naşte fiul său , Mateiu Caragiale. In 1888 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 1889 se căsătoreşte cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly.
Dezumanizarea lui Stavrache
Dezumanizarea lui Stavrache - Temperament de ţinuta clasica, desăvârşit arhitect al construcţiei dramatica, observator profund şi minuţios al realităţilor sociale autohtone, creator al unor memorabile tipuri, Caragiale a ridicat teatrul românesc la nivelul european.
In vreme de razboi - rezumat
În vreme de razboi este o proza de sondare psihologica a unei "fiinte
auxioare, strivita în cele din urma de alienare, rezultata dintr-o
evolutie tragica de tip apasator".
Ion Luca Caragiale
Este epoca procesului de calomnie intentat lui Const.Al.Ionescu –Caion un psihopat care publicase in Revista Literara doua articole in care Caragiale era invinuit ca a plagiat piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur,Istvan Kemeny.
In vreme de razboi
Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei. Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiile personajului. In plan real, intalnirea dintre Stavrache si popa este realizata in dialoguri comprimate, insotite de indicatii de regie.
In vreme de razboi
Intamplarile sunt tesute intr o ordine gradata si crescanda, iar actiunile eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul confruntarii directe cu acesta. Autorul prezinta astfel un caz patologic, ce are ca mobil patima inavutirii.
In vreme de razboi
Cu toate că a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său, Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuşi întoarce şi atunci el ar putea pierde averea câştigată atât de uşor. Personajul are coşmaruri în care fratele îi apare în diferite ipostaze. În primul coşmar Popa Iancu îi apare ca un ocnaşi. Stavrache îl ceartă că şi-a făcut neamul de râs, dar mai are încă sentimente umane, fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă; s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. În al doilea coşmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale, încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic şi apucă de gât pe căpitan… îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în muschii grumazului strivindu-i, afundând beregata, sfărând încheietura cerbicii…
Ilustrarea conceptului operational de nuvela psihologica in In vreme de razboi de I.L. Caragiale
Tocmai atunci, la han soseste un grup de voluntari, care innopteaza acolo, pentru a putea pleca a doua zi mai departe, cu gand sa treaca Dunarea, deoarece luptele se dadeau pe teritoriul Bulgariei de astazi (luarea redutelor Grivita, Plevna, Rahova).Hangiul este bucuros de oaspeti, deoarece avea un castig si, in timp ce acestia mancau si mai apoi se odihneau, se gandeste sa-l inroleze voluntar si pe fratele mai mic, pentru a-l scapa de ocna.
Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda
Zodia Cancerului are la bază o serioasă documentaţie, reflectând epoca lui Duca-Voda, epoca sec. al XVII, o epoca copleşită de intrigi politice, de laţiuni, războaie şi jafuri. Rema romanului se formulează între tradiţional şi modern. Modul de a trata temele este în primul rând unul tradiţional, prin evenimentele romantice prezente în text, prin atitudinea naratorului omnişcient, prin desfăşurarea cronologică a evenimentelor.
Stavrache - caracterizare
Dezumanizarea lui Stavrache este progresiva, ireversibila. Intalnirea reala cu fratele sau se petrece cand acesta vine disperat sa-i ceara sprijinul si cand in mintea hangiului confuzia dintre vis si realitate devenise un semn sigur al dezechilibrului moral. Notatiile scriitorului sun in maniera naturalista: "horcaieli", "gemete", "tremura Stavrache din tot trupul", "cu chipul ingrozit", "cu parul valvoi", "cu mainile inclestate", "cu gura plina de spuma rosie", tranteste masa facand-o tandari, are porniri criminale, iar cand este imobilizat "scuipa", "rade cu hohot", "canta popeste".
In vreme de razboi - caracterizarea lui Stavrache
Hangiul afla cu stupoare ca lancu era "capul bandei de talhari", ca isj inscenase jaful "ca sa adoarma banuielile", iar acum popa regreta amarnic, scuzandu-se ca "dracu-1 impinsese" si cerand, speriat, ajutor fratelui mai mare. Trasaturile caracteriale reies indirect din gandurile si deciziile protagonistului care, ca bun crestin, are cultul familiei si, descurcaret din fire, profita de faptul ca soseste la han un grup de voluntari si-i roaga sa-1 ia pe fratele sau cu ei, pe front.
In vreme de razboi - nuvela realist - psihologica
Personajul principal este surprins atat din perspectiva povestitorului narator, din perspectiva sugerata de cadrul natural, cat si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje (dialog) si a confruntarii cu sine (monolog). In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza inlantuirile cauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei. Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiile personajului.
Dezumanizarea lui Stavrache
Apoi, el apare ca un frate bun, capabil sa-si ajute fratele in orice situatie, chiar ca acesta sa-si piarda urma, trimitandu-l sa lupte, ca voluntar, pe front.„Bolnav” de avere, Stavrache nu-si da seama ca, o data cu mostenirea averii fratelui sau, va prelua si frica de a nu o pierde. De fapt, lacomia sa, ce nu-i permite sa vada acest lucru, este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. El devine un personaj complex, „rotund”, dupa definitia lui E.M.Foster.
Ion Luca Caragiale - In vreme de razboi
Cu toate ca a intrat legal in stapanirea averii fratelui sau, Stavrache este chinuit de gandul ca fratele sau s-ar putea totusi intoarce si atunci el ar putea pierde averea castigata atat de usor. Personajul are cosmaruri in care fratele ii apare in diferite ipostaze. In primul cosmar Popa Iancu ii apare ca un ocnasi. Stavrache il cearta ca si-a facut neamul de ras, dar mai are inca sentimente umane, fiindu-i mila de fratele sau: Lui d-l Stavrache i s-a facut mila; s-a repezit sa-l ridice ca sa-l puie pe pat: nu-l putea lasa sa moara ca un caine.
In vreme de razboi
Purtand o discutie cu unul din calatori el afla ca nic nu mai stiau de unde au plecat, dar ca erau functionari. Calatorul ii multumeste pe nume, surprizandu-l pe hangiu care nu il cunostea pe acest om. Uitandu-se atent la cel de-al doilea calator observa ca este defapt fratele sau.
Acesta ii spune ca cea de-a doua scrisoare fusese o gluma. Popa Iancu venise pentru a lua bani de la fratele sau, deoarece calatorise pe banii regimentului si avea de inapoiat cincisprezece mii.
Mihai Eminescu
Sa-i amintim doar pe Mihail Sadoveanu si Tudor Arghezi, ilustrii nostri scriitori, care au trudit pe ogorul scrisului peste sase decenii. Cu toate ca Eminescu n-a avut decat ragazul a doua decenii de vis si de incrustare a cuvantului, totusi, in aceasta scurta vreme, s-a daruit scrisului cu o uluitoare putere creatoare, cu o suprema jertfa de sine, abordand toate genurile si speciile literare. Opera sa emotioneaza profund si va continua sa emotioneze peste timp prin inaltatoarele idei si sentimente exprimate, prin mesajul ei de adanca umanitate, prin sublima si inegalata ei frumusete artistica. Mihai Eminescu ramane de-a pururi luceafarul poeziei romanesti.
Vanzarea evreilor nu a inceput pe vremea lui Ceausescu
Cand Nicolae Ceausescu a ajuns la putere, practica vanzarii evreilor era de mult inradacinata la varful ierarhiei comuniste romanesti - dezvaluie Tesu Solomovici in cartea sa, "Istoria evreilor din Romania, 2000 de ani de existenta". Un amplu capitol este dedicat "comertului cu oameni", perfectionat timp de aproape jumatate de secol de liderii de la Bucuresti. Folosind un amplu material documentar, dar si informatii "la prima mana", autorul retraseaza evolutia unui fenomen ale carui culise mai rezerva, inca, surprize. (Miruna MUNTEANU)
Medie note: 8.20 / 10
Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.
Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!