Mitropolia Ardealului dupa Andrei Saguna

Romanii din Transilvania, la fel ca si cei din Moldova sau Muntenia, descendentii directi ai unui popor a carui istorie incepe cu multe secole inainte de era noastra , trecand prin conditiile extrem de vitrege in care au trait vreme de aproape o mie de ani si indurand un noian nesfarsit de opresiuni din partea strainilor, au gasit in Biserica lor bastionul de aparare a fiintei noastre nationale, in toate incercarile pe care le-au avut de traversat.

In secolul al XIX-lea, romanii din Transilvania au continuat lupta pe taram social si politic, in vederea emanciparii lor nationale, de separatie a ierarhiei (ortodoxe) romanesti de cea sarbeasca, de restaurare a vechii Mitropolii Ortodoxe de aici. Reprezentatul de frunte al dezideratelor romanilor ortodocsi de atunci a fost Mitropolitul Andrei Saguna , considerat drept cel mai de seama ierarh pe care l-a avut Biserica Ortodoxa a Transilvaniei in decursul istoriei sale.

Desi niciunul din urmasii sai nu s-au putut ridica la inaltimea vredniciilor sale, totusi pe cat le-au permis imprejurarile politice, s-au straduit sa pastreze macar o parte din bogata "mostenire" saguiana. Primul sau urmas a fost Procopie Ivascovici (1873-1874), pastorind abia un an, sucedandu-i Miron Romanul (intre anii 1874 - 1898), fost calugar la Manastirea Hodos Bodrog si profesor la Arad, care s-a straduit sa apere autonomia Bisericii sale, precum si scolile "poporale orotdoxe" , indeosebi predarea disciplinelor in limba romana, luptand de nenumarate ori pentru drepturile romanilor transilvaneni.

A ramas memorabil cu pastorala sa din 10 aprilie 1896, cu ocazia implinirii a o mie de ani de la asezarea ungurilor in Campia Panonica, in care arata ca romanii nu pot partcicipa la aceasta sarbatoare, data fiind opresiunea la care erau supusi : "desi nu avem motive de a ne insufleti pentru acele festivitati, in masura in care se insufletesc altii cari sunt mai favorizati de soarte, cel putin sa ne aranjam si noi pe timpul acelora o sarbatoare proprie care sa corespunda deopotriva obligamintelor noastre bisericesti si patriotice si dorintelor comune.